Nu-l ascult pe amicul Oanţă care observă foarte bine că acum începem să facem discuţii ideologice, dar care le recomandă celor care aveau între 8 şi 13 ani în 89 să nu vorbească. Eu aveam 12, dar ţin morţiş să spun cîteva prostii. Să le repet, de fapt: PSD nu este un partid de stînga, este un partid cu businessuri glorioase în zona statului. PDL-ul l-a clonat binişor în această zona. Nu e capitalism de cumetrie. E pur şi simplu ce a înţeles România din capitalism şi privatizare. PNL – Fenechiu e liberal, Adomniţei? Sînt toţi pesedişti. Pesedismul e o stare. Berceanu, Videanu. Sînt pesedişti, clar! Ar trebui făcută o alianţă cu cei care sînt pesedişti în cuget, nu după ce culoare au carnetele de partid. PSD e o stare de conservatorism cinic straniu românesc răspîndit în toate partidele. Nu mai e de foarte mult timp moştenitorul PCR, el este partidul tranziţiei româneşti ideologii din toate partidele sînt priviţi ca nişte extratereştri oricum. Vorbeşte-i unui pesedist din ţară despre stînga, te va scuipa în ochi. Crin Antonescu iese şi crede că, dacă a fost votat, va fi ascultat. E o prostie. Pentru că nu s-a votat nici cu partidul, nici cu ideologia. El a vorbit ca Băsescu, a folosit temele lui Băsescu, a fost privit ca un soi de nou Băsescu, curăţat de marile metehne – un procent bun a votat încercînd să învie sentimentul antinăstase din 2004. Oamenii care doreau asta nu primesc sfaturi precum “hai să votăm cu Geoană”. ideologii PDL sînt deocamdată nişte intelectuali care acceptă să închidă ochii, uneori la lucruri grave, şi să inventeze un nou nume pentru PSD-ul viitorului. ideologii PNL sînt unul singur: Patriciu care-i libertarian pierdut în utopii la suprafaţă şi ultrapragmatic în culise. Combinaţie insuportabilă. La dreapta măcar avem cîţiva tipi legitimatori. În stînga nu există nimic autentic. Poate cîte un Dîncu, dar e prea puţin. Dreapta noatră se defi