Delectare de microbist într-o frumoasă seară de toamnă: meciul de fotbal Manchester United - Everton (mi-ar fi plăcut să-l urmăresc până la final, dar la 2-0, pe Digi Sport, meciul a fost întrerupt subit de un altul, Real Madrid - Racing Santander?!).
Pe iarba de pe „Old Trafford”, Michael Owen şi Wayne Rooney se avântă în careul oaspeţilor cu determinarea celor care vor să demonstreze că ei au inventat fotbalul. Nu mai puţin captivant este spectacolul de pe banda electronică rezervată în deobşte reclamelor, care aici devine şi un excelent instrument de marketing, în slujba noului imperialism britanic.
Ca şi la partida Chelsea - Wolverhampton, apariţia ideogramelor pe panourile electronice este un semn al internaţionalizării Premier ship-ului (modificarea orelor de disputare a partidelor a fost luată în calcul în acelaşi sens).
Ce se mai putea citi, printre picături, pe stadionul din Manchester? Adresele de internet ale clubului în versiunile chineză şi coreeană (lipseau cele în arabă şi japoneză sau poate mi-au scăpat mie); anunţul privind punerea în vânzare a noilor abonamente la meciurile echipei lui Sir Alex, cadoul perfect de Crăciun; reclamă la compania de asigurări a clubului Man. Utd.; începerea înscrierilor la cursurile de vară ale şcolilor de fotbal Manchester United, inclusiv cele din Singapore; detalii despre biletele de la meciul cu Beşiktaş, de miercuri, contând pentru Champions League; publicitate pentru producători de cauciucuri şi de automobile din Coreea de Sud.
În acest timp, permiteţi-mi să forţez comparaţia, în campionatul ţării aflate pe ultimul loc din a doua urnă valorică, suporterii celei mai iubite echipe din România sunt alungaţi de la stadion, într-un fără de sfârşit război între omul care dă banii şi oamenii care pun suflet. Sigur că nu acesta este motivul pentru care niciun jucător româ
