Are un CV impresionant. În 1998 a primit premiul Gheorghe Ţiţeica al Academiei Române. Este decanul Facultăţii de Matematică din Constanţa de cinci ani şi nu renunţă la catedra sa, deşi predă şi în Occident.

Se trage dintr-o familie de greci. Străbunicii săi s-au mutat în România în 1860. S-au îndrăgostit de ţara de la nord de Dunare şi au rămas aici. „Provin dintr-o familie de intelectuali. Cred că fac parte din a şasea generaţie de intelectuali. Am avut în familie profesori de pian, avocaţi, mama a fost medic, iar tata - inginer“, povesteşte profesorul Boskoff. A fost o vreme când el însuşi a cochetat cu pianul.

Cum a ales matematica

În copilărie îşi dorea să devină pilot de avion. Îşi aminteşte şi acum primul zbor. „Cred că aveam cinci - şase ani pe atunci, dar îmi amintesc că am vomat tot timpul şi îi întrebam pe părinţii mei cât mai durează“, rememorează Wladimir Boskoff. Apoi s-a apucat de tenis. Cea mai dragă amintire din copilărie - premiul I obţinut la un campionat judeţean de tenis, când avea 14 ani. Nu va uita niciodată emoţia momentului. Şi acum joacă tenis, de două-trei ori pe săptămână.

Ar fi fost un medic impecabil

Mama sa îşi dorea să-l facă medic, aşa că în copilărie a fost nevoit să citească multe cărţi cu tematică medicală. Tatăl voia să-şi promoveze profesia şi să-l facă inginer. Dar el a ales să fie matematician. „Când mi-au fost predate primele cursuri de analiză, mi-am dat seama că asta voi face. Ca structură, eu sunt un om căruia îi place să ajute şi probabil că aş fi fost un medic impecabil“, povesteşte profesorul.

A fost mereu premiant, iar facultatea a terminat-o cu media 9,80: „Am avut note foarte mari. Dacă n-ar fi fost mate-riile alea comuniste, probabil că aş fi terminat facultatea cu nota zece“, spune profesorul. Nu regretă drumul pe care l-a urmat şi consideră că profesia pe care o are i se potriveş