Una a poziţionărilor, mai degrabă decît a deciziilor. E de-abia începutul, cred că lucrurile sînt departe de a fi tranşate.

Antonescu a spus că nu îl va susţine pe Traian Băsescu şi că nu are ce negocia cu acesta. După care a vorbit de “proiectul Johannis”. Geoană a răspuns imediat că e gata să colaboreze şi că e de acord ca primarul Sibiului să fie premierul de cursă lungă, nu interimarul pe care îl dorea pînă la alegeri. Reacţia atît de rapidă i-a tăiat lui Băsescu calea spre un eventual – chiar dacă destul de improbabil – accept de ultimă oră pentru Johannis. Pus în defensivă de cei doi, dar vrînd să fie cel care încheie runda, şeful statului a recurs la ce avea la îndemînă, adică destul de puţin: alianţa cu poporul, prin rezultatul referendumului care ar trimite la reforma silită a unei clase politice ostile şi lui, şi intereselor cetăţeanului. Rezultat care l-ar fi determinat şi pe Antonescu să “dea fuga în braţele PSD-ului” (ce-are sula cu prefectura e altă discuţie…).

Dar e doar fotografia zilei. Nimic nu-l împiedică pe Băsescu să pluseze mîine, venind cu o propunere mai tare ca Johannis. Eventual chiar un membru PNL. Sau cineva apropiat partidului, cu o imagine foarte bună.

Bătălia nu se dă neapărat pentru a seduce electoratul lui Crin. Motivul: structura lui complicată şi complexă (această observaţie se află la intersecţia tuturor comentariilor legate de ziua de azi, de altfel). Electoratul lui Antonescu nu e doar cel al PNL; sătui de stilul lui Băsescu dar şi de guvernarea ultimelor 10 luni, mulţi au văzut în Crin o variantă ceva mai fresh şi de bun-simţ, dincolo de ideologie. Pe urmă, cei care sînt liberali sînt animaţi de sentimente diverse: unii îl urăsc pe Băsescu, mai ales pentru că a persecutat PNL şi guvernarea Tăriceanu, alţii nu suportă PSD-ul şi pe Geoană, ca exponent al lui Iliescu sau Vanghelie. Unora li se pare naturală o gu