Potentialele surprize ale acestor alegeri, Crin Antonescu si Sorin Oprescu, au iesit din cursa, desi amandoi au avut, cel putin teoretic, o carte buna in mana, carte pe care insa nu au stiut sau nu au putut sa o joace.

Sorin Oprescu, invins fara glorie

Sorin Oprescu devenise prin vara un fel de mit: daca independentul bun de gura e intrat in cursa, gata, s-au dus toti pe copca! Iata ca intrat si a sucombat pe la un jenant 3%. De ce oare?

In primul rand, Sorin Oprescu nu a avut in spate o masinarie de partid, ceea ce este esential. Degeaba au incercat dezertorii din PSD sa-i incropeasca o logistica decenta, o masinarie improvizata in cateva saptamani nu poate concura cu una alcatuita, rodata, consolidata si testata in numeroase cicluri electorale. Asa ajungem la cea de-a doua mare problema a lui Sorin Oprescu: a intrat foarte tarziu in lupta.

E adevarat ca suspansul pe care a incercat sa-l mentina pana in ultima clipa putea sa-i sporeasca popularitatea, dar domnia sa a impins ezitarea mult prea departe. A avut si ghinion, fiind nevoit la repetate amanari ale lansarii din cauza evenimentelor care au jalonat criza politica declansata odata cu iesirea PSD de la guvernare. In nebunia aceea chiar nu a mai fost loc pentru Sorin Oprescu, un candidat care nu avea nicio legatura cu daramarea guvernului si alcatuirea unui nou cabinet.

Asa se face ca Sorin Oprescu a ramas in afara jocului. O astfel de pozitie ar fi putut fi insa si in avantajul sau daca ar fi reusit sa se prezinte ca alternativa viabila prin mesaje si proiecte foarte puternice. N-a fost insa cazul. Sorin Oprescu nu a reusit sa articuleze nimic altceva in afara de glumite si figuri de stil. Nu l-a ajutat, ba dimpotriva, bilantul de la Primaria Capitalei, el fiind deja o imensa dezamagire tocmai pentru cei care l-au votat in urma cu un an. Daca acestia nu