Cristian Pârvulescu, "moţul" democraţiei din România, cel care a modificat regulamentul ONG-ului Pro Democraţia şi a ajuns la al cincilea mandat (de la maxim două mandate), vrea să se anuleze votul popular pentru referendum. Gheorghe Funar, medievalul nostru "luptător" împotriva hunilor, doreşte anularea alegerilor. Adrian Năstase declară că nici acum nu se ştie cine a câştigat alegerile acum cinci ani, când a fost el contracandidatul lui Băsescu. O întreagă media românească, condusă de ştiţi dumneavoastră cine, a iniţiat o campanie de deformare şi anatemizare a imaginii votării din 22 noiembrie 2009. Se tot induce ideea că alegerile ar fi fost fraudate cu o maşină albă, cu câteva autobuze şi cu cele câteva sute de oameni care aşteptau să voteze în Gara de Nord. Se doreşte acreditarea ideii că alegerile, în România, sunt, de regulă, fraudate şi că votul poporului român nu contează de fapt. Evident, toată mascarada asta va amuza Europa atunci când aceasta va stabili ratingul de ţară nu diminuându-l, ci trecându-l pe minus.

Prezenţa la vot a fost surprinzătoare, incredibilă. După ani de zile de letargie, românii s-au înviorat brusc şi au reuşit să voteze în proporţie de peste 50%. Validarea referendumului consacră o schimbare majoră a mentalităţii electoratului, indicând faptul că acesta este dispus să-şi exprime direct şi ori de câte ori este nevoie voinţa, dacă instrumentele îi sunt puse la dispoziţie. Astfel încât, după cum s-a văzut, un "preşedinte-jucător", oricare ar fi numele lui, pare a stimula şi a veni în întâmpinarea unui popor exasperat de neputinţă şi ţinut în lesă de politicienii care, imediat după păcăleala din timpul campaniilor, acţionează contrar mandatului pe care l-au primit.

Despre ce vorbim până la urmă? Despre maturizarea electoratului. Sau, mai bine spus, despre procesul de maturizare în care se află. O ştire de ultimă oră