În zilele premergătoare Congresului, Occidentul şi românii obişnuiţi aşteptau "să se întâmple ceva". Au înflorit zvonurile şi bancurile despre o iminentă predare de ştafetă la vârful partidului. Că "nea Nicu" era gata să cedeze puterea soţiei sale, sau fiului cel mic, sau...
Jurnaliştii occidentali îşi pregătiseră din vreme sacii. Să fie de faţă în caz că, de la al XIV-lea Congres al Partidului Comunist din România, ştirile ar fi picat precum poamele din pomul lăudat. Ar fi vrut să transmită redacţiilor vestea cea mare, că Nicolae Ceauşescu nu se mai află la putere în România. Ziariştii occidentali s-au plâns că n-au primit acreditări la evenimentul românesc. Protestele lor au luat forma articolelor regăsibile astăzi în arhivele de presă ale marilor ziare din Vest. Interdicţia de-a păşi dincolo de zidurile României a reprezentat un nou prilej să critice regimul de la Bucureşti. Unii au fost întorşi de la graniţă, alţii - s-a spus, chiar de pe Aeroportul Otopeni, deşi, au argumentat, aveau în bună ordine viza, acreditarea şi documentele de călătorie.
"NU-I PRIMIM PE CEI CARE SUNT MĂGARI-MĂGARI"
Conştienţi de puterea presei erau şi înalţii demnitari de la Bucureşti. La sfârşitul lui iunie, pe când se pregătea reuniunea Comitetului Politic Consultativ al Tratatului de la Varşovia, programată să se desfăşoare în capitala României, Ceauşescu însuşi a ales ziariştii "buni" de cei "răi", cine merită şi cine nu să ajungă în România. N-a bifat cu pixul dintr-o listă, n-avea vreme şi probabil nici răbdare. Doar a trasat "linia". Fără exagerări, a spus Ceauşescu într-o şedinţă de lucru, pentru că dacă ar fi să nu fie primiţi cei care critică, ar însemna să nu mai fie nimeni primit.
Interdicţia funcţiona doar pentru ziariştii "măgari-măgari". A spus Ceauşescu explicit şi cine se încadra în această categorie: jurnaliştii de la Eu
