După apă, ceaiul este cea mai consumată băutură din lume, iar în multe ţări ritualul de a „servi un ceai“ este o parte integrantă a culturii religioase sau este adânc înrădăcinat în tradiţiile milenare ale unui popor.
Deşi este răspândit peste tot pe planetă, ceaiul nu a avut nicăieri o contribuţie culturală atât de semnificativă ca în Japonia, unde arta de preparare şi de consumare a ceaiului - ceremonia ceaiului sau cha no yu - a dobândit o înaltă semnificaţie estetică, artistică şi filosofică. Pentru niponi, ceremonia ceaiului nu este un simplu mod de a petrece timpul liber, stând la taclale sau pur şi simplu relaxându-se. Este vorba, mai degrabă, de o filosofie de viaţă. Oaspeţii care intervin în ceremonie trebuie să se pregătească bine şi să se aştepte la o relaxare îndelungată, pentru că această ceremonie, efectuată integral, durează patru-cinci ore, timp în care sunt „teleportaţi“ într-o oază de pace şi de linişte, departe de grijile cotidiene, unde reflecţiile şi meditaţia sunt stăpâne absolute. Ceremonia ceaiului este o oglindire a setei de frumos a poporului japonez, al cărui rafinat se exprimă prin simplitatea şi austeritatea lucrurilor. Ceaşca de ceai are un singur obiectiv: să satisfacă nevoia umană de linişte. Chiar dacă diferă între ele prin detalii şi reguli, toate şcolile unde se predau cursuri despre acest ritual au păstrat intactă esenţa ceremoniei, instituită de marele maestru Sen no Soeki, zis Rikyu (1522-1591). Această esenţă a ajuns până în zilele noastre neschimbată, iar respectul pentru fondator este unul dintre elementele pe care toate şcolile îl au în comun.
Cele patru principii
Principiile fundamentale ale ceremoniei ceaiului pot fi rezumate în patru cuvinte simple. Primul dintre acestea este „wa“, armonia dintre oameni şi natură, armonia dintre ustensile şi felul în care sunt folosite. Urmează „kei“