Liberalii se pregătesc să semneze a treia colaborare cu PSD. Struţo-cămila ideologică sună la fel de straniu ca fostul PUR al lui Dan Voiculescu, autoproclamat social-liberal. Crin Antonescu a decretat că Traian Băsescu nu-i de dreapta, dar, surpriză, el însuşi a virat cu toată puterea spre stânga. Mircea Geoană l-a întâmpinat cu bucurie şi cu sloganul unei majorităţi social-liberale, bizareria lui Voiculescu. Haosul ideologic aparent n-are, în realitate, de-a face cu doctrina. Ei, liberalii, continuă politica personală a unui singur om: Dinu Patriciu. În cazul omului de afaceri, dorinţa de răzbunare pentru noaptea din 26 mai 2005, când a numărat gândacii din celula arestului, depăşeşte în acest moment orice calcule de ordin economic sau politic. La rândul ei, Alianţa Anti simte că, strângând acum rândurile, are o şansă să-l bată pe Traian Băsescu în turul II. În logica lui Patriciu se află şi Vântu, şi Voiculescu, debranşaţi brutal de la resursele publice şi alergaţi patru ani de procurori sau fisc. Sub ei se înşiră o lungă listă de lideri PSD şi PNL cercetaţi penal, teama de justiţie fiind cel mai puternic liant care sudează acum cele două partide, aparent despărţite ideologic. Le mai leagă şi o viziune aproape identică în ce priveşte politica energetică a României, o chestiune poate esenţială şi cu interese la fel de motivante pentru ambele partide.

Extrem de previzibil anunţul lui Crin Antonescu, care a exclus precipitat orice negociere cu Traian Băsescu. Pentru un partid aflat într-o poziţie de negociator dur între doi candidaţi cu forţe relativ egale, graba sa ar fi de neînţeles dacă am vorbi de un partid liber şi cu adevărat liberal. Însă, Antonescu, cu Patriciu în spate, a încetat să fie şi liber, şi liberal.

Orice politician pragmatic şi-ar fi exploatat cu cinism poziţia de jucător şi s-ar fi străduit să obţină maximum de avantaje de pe urma poziţi