Ecuatia turului al doilea al prezidentialelor e destul de simpla: cine va reusi sa mobilizeze cea mai mare parte din electoratul liberal va fi, probabil, viitorul presedinte al Romaniei. Crin Antonescu a exclus categoric orice colaborare cu Traian Basescu si deschis larg usa PSD, intr-o miscare straniu de grabita si radicala pentru liderul unui partid ajuns in pozitia balama, deci ideala pentru negocierea la sange.
O graba uimitoare si avand in vedere ca dupa numai o zi urma o reuniune importanta a liderilor PNL, inclusiv din teritoriu, care ar fi urmat sa stabileasca ce strategie ar trebui sa urmeze partidul. Declaratia transanta si grabita a lui Crin Antonescu pare menita sa preintampine o decizie contrara a conducerii PNL in care, se stie, exista si persoane deschise discutiilor cu PD-L. Calin Popescu Tariceanu, de exemplu, s-a declarat deja pentru negocieri cu ambele parti. A stiut Dinu Patriciu pe cine sa sustina in fruntea PNL!
In mod normal ar fi fost de asteptat ca un partid de dreapta sa sustina un candidat de stanga daca si numai daca negocierile cu dreapta au esuat in pofida tuturor eforturilor. Dar negocierile, ce sa mai vorbim despre eforturi, nici n-au existat. Traian Basescu nu e de dreapta, ne spune Crin Antonescu. Dar, pe criteriile invocate, PNL o fi de dreapta dupa ce a guvernat atat timp cu masurile impuse de PSD? Pana la urma, reformele initiate de Traian Basescu denota o mentalitate de dreapta.
Dar electoratul liberal nu este unul de tip PSD, adica monolitul care se incoloneaza disciplinat la urne si voteaza conform indicatiilor liderilor. Liberalii sunt mai sofisticati si probabil ca in ei se da acum o mare batalie, cu mult mai greu de transat decat a facut-o Crin Antonescu. In plus, turul al doilea nu mai este o competitie a mobilizarii partidelor, ci una a personalitatii si a puterii de seductie a candidati
