O figură aparte a literaturii române şi un adevărat personaj al perioadei interbelice bucureştene. A fost asemănat cu un "tanc al literaturii române", iar sintagma nu se trage (doar) de la cele peste 100 de kilograme pe care le afişa cu un aer bonom... Cezar Petrescu s-a manifestat de tânăr ca scriitor, dar a debutat la 30 de ani, în 1923. Opt ani mai târziu primea Premiul Naţional pentru Literatură. Era mereu în criză de timp, de aceea avea impresia că romanele sale erau "scrise aproape toate ca pe peron de gară, în ultimul moment", dar nu putea trăi decât scriind. Mărturie stau miile de pagini de actualitate şi astăzi, scrise cu uşurinţă într-un limbaj alert, expresiv, mai colorat, cu multe neologisme.
Odată, scriitorul i-a povestit lui Nicolae Carandino: "Lilli Gheorghiade, celebra curtezană dinaintea primului război mondial, mi-a dat jurnalul ei, să-l prelucrez şi să-l public; închipuie-ţi că m-am îmbătat şi l-am pierdut...".
Ca ziarist era dezinvolt şi critic. A început să scrie în 1912 în ziarele din Iaşi, iar din 1919 a publicat zilnic două, trei articole la diferite cotidiene, simultan editând o revistă pe care o şi administra. Considera "ziaristica un preţios şi strategic punct de observaţie", mărturisind că "regăseşte în redacţii efervescenţa celei mai acute actualităţi, frenezia celor mai nesăbuite pasiuni, abjecţii, trădări şi vânzări".
"Trebuie să găsim ceva senzaţional, ceva care să zguduie indiferenţa publică. Nu politică, vai de mine! Că nu citeşte nimeni! Nu-mi dau seama ce anume ar trebui să găsim. În orice caz, o oaie cu cinci picioare. Dar nu una, mai multe", spunea acesta în 1938, când era directorul ziarului România, oficiosul carlist.
CAMIL SAU CEZAR PETRESCU?
Camil Petrescu a suferit mult timp, pentru că era adesea confundat cu Cezar Petrescu - mai degrabă amuzat de această greşeală -, p
