O analiza misto facuta de Mircea Deaca pentru blogul Istodor: despre retorica folosita de catre candidatii Antonescu, Basescu, Geoana in confruntarea moderata de catre Robest Turcescu.

“Trei concurenţi se înfruntă pe un platou media. Trei tipuri de retorică se află faţă în faţă.Băsescu, Geoană şi Antonescu.

Înfruntarea dintre candidaţii electorali se transformă în forma arhaică a luptei între campioni. Ca şi turnirul ori lupta pugilistică este o temă suficient de puternică pentru a se înscrie în memoria colectivă. Robert Turcescu însă a enunţat clar din început că aceasta confruntare va da la iveală portretul Preşedintelui şi că, printre alte calităţi, trebuie să îl aibe şi pe cel al ‘retoricii’. Adică stăpânirea discursului persuasiv, adică discursul care convinge prin controlul limbajului, frazei, stilului, tonului şi gesticii de scenă.

Geoană şi Antonescu Geoană este cel mai dificil de analizat pentru că a fost moale alunecos. Mesajul său este al consensului şi al împăciurii aflate sub cauţiunea colectivă. Dar şi al ezitării între un discurs de stânga şi unul de dreapta: pe de o parte, Geoană ar întări rolul firmelor şi, pe de alta, ar consolida echilibrul protecţiei sociale. Antonescu a adoptat poziţia atacului personal asociat exemplelor particulare. Discursul a fost axat frecvent spre trecut: ‘ai făcut asta’. El este deasemenea expertul retoricii de evitare a responsabilităţii şi de eschivă. Ori alteori explica ori raţionaliza defensiv. Ca şi sloganul său de campanie el are un discurs contradictoriu situat între doi poli semantici opuşi: ‘revoluţia bunului simţ’. Pe de o parte revoluţia presupune o schimbare de natură violentă, bruscă şi fundamentală pe când, pe de cealaltă parte, bunul simţ, este, prin definiţie, conservator. Antonescu a înţeles latura revoluţionară ca un atac verbal la persoana concurentului iar bunul simţ ca pe o formă de