„Nu mă gîndeam la Versetele satanice decît ca la un nou roman al meu. Îmi închipuiam că îmi va crea probleme de receptare, din cauză că e un roman mai dificil stilistic. Nu mă aşteptam la reacţiile care au urmat din partea fundamentaliştilor musulmani” a răspuns Salman Rushdie la întrebarea lui Florin Iaru, în seara asta, pe scena Teatrului Odeon. Simpatic, pontos, fără ifose şi fără gravităţi simulate, Rushdie le stîrnea rîsul celor din sală, cam la fiecare două fraze. „Totuşi nu mi-ar fi plăcut să am o cronică bună din partea lui Khomeini (ayatolahul iranian care a pus un premiu de două milioane de dolari pe capul lui Rushdie, după apariţia Versetelor satanice, n.m.) şi n-am încercat să scriu pe placul fundamentaliştilor.” zice. Apoi adaugă „Khomeini e mort, iar eu după cum puteţi observa, nu!”

Lui Rushdie i s-a propus să scrie un text pentru un roman de benzi desenate, şi chiar dacă le-a dovedit celor din sală că ştie destule despre păersonajele celebre ale domeniului – Preferatul lui rămîne Superman, dar şi-ar dori şi el un avion invizibil, ca Wonder Woman – le-a spus bloggerilor din sală că pot anunţa că nu va intra în branşa romancierilor de benzi de desenate.

De ce a scris un roman despre „plăceri” (Seducătoarea din Florenţa) de-abia după 60 de ani; n-avea destulă experienţă înainte? l-a întrebat pe un bileţel cineva din sală. „N-aveam!” a recunoscut Rushdie.

La întrebarea venită tot din sală şi tot pe un bileţel, ca toate celelalte, care sînt scriitorii lui preferaţi: „ Azi e a treia oară cînd sînt întrebat asta. Dar între timp autorii mei preferaţi nu ma sînt aceiaşi.” O parte dintre autorii bileţelelor i-au scris în engleză, aşa că Florin Iaru i-a întins bileţelele cu pricina, Rushdie le-a citit cu glas tare, apoi le-a răspuns. La una zice: „Cei care nu mi-au citit cărţile spun despre ele că sînt dificile, cei care le-au citit spun că