Munceşte în cadrul instituţiei de o viaţă. S-a angajat aici în urmă cu 41 de ani şi nu a plecat nici după ce a ieşit la pensie.
Lucrează în Primăria Târgu-Jiu încă de la înfiinţarea instituţiei, fiind cel mai vechi angajat. Ludovica Mitrea este pensionară, dar, pentru că serviciile sale sunt indispensabile, a fost chemată să lucreze în continuare. Îşi desfăşoară activitatea în cadrul Serviciului de Contabilitate. Colegii îi spun Buna, aşa cum o numesc nepoţii ei.
A venit în cadrul primăriei în 1968, atunci când s-a făcut reorganizarea profesională. Lucra atunci la Cooperaţie, iar o colegă i-a spus că se caută oameni la primărie. Îşi aminteşte că atunci nu existau calculatoare şi că totul se făcea manual şi pe hârtie.
„Toată lumea era mirată că am plecat din Ardeal“
„Pe vremea aceea, nu existau calculatoare, ci existau nişte maşini de scris prăpădite. Atunci lucram la circumscripţia financiară şi mă ocupam de încasarea taxelor şi impozitelor şi de efectuarea plăţilor. Totul se făcea manual. Era dificil ca totul să se facă pe hârtie, dar dobândeam o deprindere“, ne spune Ludovica Mitrea.
A venit din Ardeal pentru că în Târgu-Jiu i s-a oferit o locuinţă mai mare. „Soţul meu lucra ca maistru în domeniul cimentului. Când s-a deschis fabrica de ciment de la Bârseşti, în 1967, a fost detaşat la Târgu-Jiu. I s-a oferit o locuinţă mai mare şi am acceptat să ne mutăm. Toată lumea era mirată că am plecat din Ardeal şi am venit în Gorj. Este o diferenţă de mentalitate, de mod de a privi viaţa de familie. Dar eu m-am integrat. M-am gândit că dacă mă duc la distracţie, atunci mă distrez în limita bunului simţ, iar atunci când sunt la muncă, muncesc“.
În 1983, atunci când fiica ei a intrat la facultate, a trebuit să-i cumpere un calculator pentru efectuarea de operaţii matematice. „A costat jumătate din salariu. L-am cumpărat, pentru
