E interesant de vazut cum un popor atat de greu de unit a stampilat cu sarg de aproape 90% ideea reducerii numarului de parlamentari. Practic, aproape jumatate dintre romani au vrut amendarea, bataia si moartea caprei vecinului, cu sange, organe si creieri pe pereti. Ori o astfel de situatie nu sugereaza decat setea celor multi, chiar si in posibilitatea inutilitatii unui astfel de exercitiu, de a-si da cu parerea pasiv-agresiva in fundatiile unui stat chinuit, fara legatura cu cine candideaza si pentru ce, la aceleasi urne tricolore. Diferenta de cateva zeci de procente intre referendum si primul clasat nu sugereaza, deci, vreo maturizare a electoratului in jurul ideilor, ci mai degraba obiceiul romanului de a-si da cu parerea, daca este intrebat. In incercarea de a torpila referendumul, opozitia a cerut membrilor sectiilor de votare sa intrebe fiecare votant daca este de acord cu votul pentru ambele optiuni in joc. Intrebarea a fost pusa, dar rezultatul nu a fost cel asteptat. Romanul a auzit intrebarea, a fost instant pus in garda de posibilitatea datului cu parerea si s-a mobilizat exemplar, intreband, de dupa perdeaua tainei electorale, daca “lua-v-ar dracu” se scrie legat sau dezlegat. In alta ordine de idei, matematica electorala mi se pare destul de clara. In primul tur de scrutin s-a votat negativ, Crin Antonescu primind saci intregi de voturi de la cei care, obositi si sictiriti de clasa politica actuala, au ales sa-i ignore pe Mircea Geoana si pe Traian Basescu. Fortat, probabil, de partid, domnul Antonescu a iesit repejor la maritisul post-electoral si si-a planificat voturile pentru PSD. A gresit enorm si a dezamagit o parte a electoratului PNL-ist. In plus, a uitat de faptul ca nu dansul a castigat Bucurestiul, ci Traian Basescu, dupa cum va confirma BEC-ul in scurt timp. Sustinerea PNL-ului pentru PSD inaintea turului doi i-a plasat, garantat, capitala