Este modelul moral al lui Mircea Geoană. Este capul unei instituţii aflată pe primul loc în topul încrederii românilor. Pe vremea când era mitropolit a instruit o generaţie de preoţi în ale jurnalismului. Are CEA MAI MARE REŢEA MEDIA din România: televiziune, radiouri, ziare, săptămânale, lunare, agenţie de ştiri. Din punct de vedere al impactului,mesajele pot ajunge instantaneu la o turmă de oiţe obediente. Publicul fidel al acestei reţele nu este nici măcar acelaşi cu cel al reţelelor media convenţionale. Mesajele respective nici măcar nu sunt monitorizate în mod curent. Vă imaginaţi pe cineva ascultând la radio o predică, iar cinci minute mai târziu să vizioneze o dezbatere electorală la tv? Sunt zone în România, unde Trinitas-ul e singurul post cu recepţie clară precum cristalul. Şi dincolo de această perdea de tămâie, într-o ţară profund religioasă, este corect să punem întrebarea: “Pe cine susţine Patriarhul?”. Nu este blasfemie, nu este un păcat. Este o întrebare pusă într-o ţară unde parlamentarii trag sforile pentru construirea bisericilor, unde oameni politici sunt pictaţi pe zidurile sfintelor locaşuri. Şi dacă alegerea unui nou preşedinte este dificilă pentru creştinul de rând, buimăcit de declaraţii contradictorii, de evenimente absurde, cred că ar fi un semn de “normalitate” ca Patriarhul să îşi ia rolul în serios şi să îşi îndrume oiţele pe cărarea cea bună. Altfel, mimarea separării Bisericii de Stat, mimarea rolului de conducător şi mimarea încrederii în cele sfinte nu mai au niciun rost. Nu în logica desfăşurării vieţii religioase din România. Patriarhul a fost implicat direct în viaţa politică de către Mircea Geoană. Iar în acest caz, tăcerea nu este de aur. Deşi în turul al II-lea, s-ar putea ca fericiţi să fie cei săraci cu duhul.

Este modelul moral al lui Mircea Geoană. Este capul unei instituţii aflată pe primul loc în topul încred