Crin Antonescu exclude orice fel de susţinere sau colaborare cu Traian Băsescu. În acelaşi timp, domnul Antonescu spune, pe un ton mai scăzut aşa, că nu i-a acordat (încă) sprijinul lui Mircea Geoană.

Ceea ce face preşedintele PNL în momentul ăsta e corect, cel puţin dintr-un punct de vedere. Domnul Antonescu spune în esenţă că în România există o categorie de oameni care se simt nereprezentaţi. Oameni care nu se regăsesc în discursul încrâncenat al lui Traian Băsescu şi nici în ambiguitatea promovată de Mircea Geoană. Primul este testat, ştim la ce să ne aşteptăm şi nu ne place iar cel de-al doilea cară cu sine un bagaj al echivocului care nu promite nimic bun în ciuda unui discurs în esenţă corect. Cetăţenii care au votat cu Crin Antonescu nu vor să aleagă între Elena Udrea şi Marian Vanghelie. Între Oprişan şi Sorina Plăcintă. Nu vor şi pace. România lor e în altă parte.

Liberalii se îmbată însă cu apă rece dacă îşi închipuie că procentele lui Crin Antonescu, cele 20 la sută, reprezintă electoratul partidului. S-a votat pentru Crin Antonescu pentru că Traian Băsescu a dezamăgit şi pentru că PSD este încă nefrecventabil pentru o bună parte dintre români. E vorba despre acel electorat “premium”, indivizi educaţi care pun mâna pe câte o carte chiar şi atunci când nu vine din colecţia Adevărul. Sunt oameni care locuiesc, cei mai mulţi dintre ei, în mediul urban, au călătorit în străinătate măcar o dată de plăcere, au acces la internet şi tânjesc la o plictisitor-comfortabilă normalitate mic-burgheză de suburbie americană. În ceea ce priveşte electoratul real, “hardcore”, al PNL, foarte mulţi dintre cei aflaţi în această categorie au votat pentru domnul Antonescu pentru simplul motiv că acesta ocupă locul pe care a stat până nu demult Călin Popescu Tăriceanu.

Acestor oameni Crin Antonescu le jigneşte cumva inteligenţa atunci când fac