Mai este un tur de scrutin până când ne vom întoarce din nou la vechile probleme ale economiei româneşti, puse între paranteze, în lipsa unui guvern care să poată lua decizii. Dar care sunt gradele de libertate pentru politicile anului 2010?
De câteva săptămâni, deciziile importante au fost oarecum amânate, chiar dacă s-au făcut paşi înainte în economiile bugetare, prin deblocarea legilor salarizării unitare şi a reformei agenţiilor. Dar bugetul rămâne o necunoscută. Şi de aici, o serie de angajamente ale anului 2010 mai aşteaptă acordul politic. Se întâmplă asta, ca şi cum ar exista mai multe variante pentru acest an. Nu prea există. Există desigur opţiuni, dar, în termeni de rezonabilitate politică, opţiunile la îndemână pentru viitorii preşedinte premier - guvern sunt foarte puţin diferite, în urma încorsetării în acordul cu FMI.
Din această perspectivă, dar mai ales a marilor decizii strategice care privesc România următorilor ani, actualul scrutin este cel mai puţin important din ultimii 20 de ani. Opţiunea pentru Băsescu sau Geoană este desigur importantă, dar, aşa cum se conturează politicile celor doi, deocamdată, nu va aduce nici opţiuni diferite de politică strategică şi cu atât mai puţin economice, mai ales pentru anul care vine. Desigur, contează cine va conduce. Ca să nu mai spunem că a fi la guvernare într-o perioadă de criză înseamnă acces la resurse, altfel extrem de puţine, adică o posibilitate de a trece mai uşor peste cel mai greu an al economiei româneşti din ultimul deceniu.
Din această perspectivă, opţiunile sunt importante, taberele contează şi fidelităţile vor fi răsplătite, aşa cum contează şi dacă accesul la aceste resurse precare sunt concentrate în jurul unui partid sau distribuite cât mai corect. Aceasta este miza scrutinului acum, prea detensionat pentru importanţa lui strategică, dar oarecum explicabil dacă ţinem c
