Traian Băsescu a reuşit "performanţa" de a-i aduce pe liberali în situaţia de a semna astăzi cel de-al doilea acord politic cu PSD, din istoria partidului. Sursa: Razvan Valcaneantu

Primul care a deschis uşa către o colaborare cu social-democraţii a fost Valeriu Stoica, pe vremea când acesta era preşedinte al PNL. În 2000, cu un partid slăbit după guvernarea în cadrul CDR, cotat la doar 7% din opţiunile electoratului, Valeriu Stoica a semnat un acord politic cu PDSR. În baza documentului, liberalii se angajau să ofere sprijin parlamentar Cabinetului Năstase.

Stoica, contestat pentru pactul cu Năstase

Contestat puternic în propriul partid pentru o astfel de opţiune, Valeriu Stoica justifica gestul său politic, fără precedent, prin nevoia de a bloca ascensiunea extremismului, respectiv a liderului PRM Vadim Tudor. Decizia venea pe fondul divizării partidelor de centru-dreapta şi în condiţiile în care finala pentru Palatul Cotroceni fusese disputată între Ion Iliescu şi C.V.Tudor.

Dincolo de argumentele oficiale, Stoica primise asigurări în ceea ce priveşte susţinerea aleşilor locali ai PNL. Pe măsură ce se apropia un nou ciclu electoral, iar liberalii căutau o nouă strategie politică menită să salveze formaţiunea, Valeriu Stoica a denunţat pactul. La vremea respectivă, radicalii, în frunte cu actualul preşedinte al PNL Crin Antonescu, îl contestau puternic pe Stoica tocmai pentru faptul că bătuse palma cu Năstase. În 2002, în plenul Parlamentului, Stoica avea să apeleze la un gest teatral, rupând protocolul de colaborare cu PDSR.

De altfel, unul dintre principalele motive de reproş la adresa sa a fost legat de compromisul cu Năstase şi de costurile electorale ale acestui acord. Liberalii îl atacau pe preşedinte pentru că nu are o strategie care să scoată formaţiunea din blocajul în care se afla, fiind în c