Depăşit de evenimentele de la Sibiu, fiul dictatorilor a decis să fugă la Bucureşti. Aflase cine preluase puterea şi credea că noii conducători îi rezervaseră şi lui un loc. Până la momentul fugii, Nicu Ceauşescu se comportase aidoma cuiva blocat într-unlabirint. Fusese bulversat de mişcările de stradă şi incapabil să oprească masacrul.
Departe de tumultul străzii de la Timişoara şi de starea de tensiune ce invadase Bucureştiul în zilele de dinaintea izbucnirii revoltelor de stradă, Nicu Ceauşescu, fiul rebel al familiei conducătoare, îşi petrecea în tihnă ultimele zile în fruntea judeţului Sibiu.
Serile tipice, cu jocuri de table şi pahare de coniac, aveau să fie însă înlocuite, în curând, cu rapoarte despre persoane decedate şi lupte de stradă. Asemeni părinţilor săi, Nicu Ceauşescu a reacţionat în zilele Revoluţiei ca o persoană total dezorientată, incapabilă să răspundă dificultăţilor şi pierdută printre fragmentele noii epocii ce se întrezărea. Pe 22 decembrie 1989, speriat şi depăşit de evenimente, a luat hotărârea să fugă la Bucureşti.
Auzise că puterea a fost prealută de Ion Iliescu şi credea că poate vorbi cu acesta. Prins la intrarea în Capitală, a fost bătut şi înjunghiat la Băneasa, apoi prezentat la Televiziune, spre ocara publică, drept "Prinţişorul".
Ceva mai târziu, după o judecată sumară, avea să fie trimis în arest. Eliberat pe motive medicale, în noiembrie 1992, avea să se stingă din viaţă, patru ani mai târziu, într-un anonimat ce-i fusese străin toată viaţa. "Adevărul" reconstituie momentul fugii lui Nicu Ceauşescu de la Sibiu la Bucureşti, din vila impozantă în care locuia, prin autobuzul jegos în care a fost transportat, plin de sânge, către punctul-terminus al traseului: Televiziunea Română.
Prima seară: coniac şi table
19 decembrie 1989, Sibiu. Nicu Ceauşescu trece dintr-o şedinţ
