Dupa isteria din aceste zile, s-ar zice ca ne paste o alegere istorica intre Pinochet si Allende. Cu Geoana care apara democratia de mana cu Crin Antonescu si cu Basescu aparand tara de comunism de mana cu Emil Boc. Simpatizantii celor doi de prin presa si bloguri sunt mai maniacali decat politicienii insisi, si cum iar scriu raportul meu anual pe libertatea presei la CJI, nici nu stiu daca acesta e un semn ca libertatea presei merge spre bine sau spre rau.
Eu zic sa ne calmam si sa nu ardem toate puntile, pentru ca dupa 6 decembrie o sa impartim cu totii aceeasi tara. Ii inteleg pe liberali ca au nevoie sa ne convinga ca Basescu e dictator in devenire, altfel electoratul lor nu ar inghiti galusca aliantei cu PSD. Dar asta nu inseamna si ca noi, oameni seriosi, trebuie sa credem asta. Intreaga teorie Basescu-dictator e construita pe conspirativita si judecati de intentie.
Nu am vazut nici macar un articol academic din zona serioasa a teoriei democratizarii care sa documenteze caderea Romaniei in autoritarism in acesti ultimi cinci ani. Instabilitatea politica nu e semn de dictatura, dimpotriva, dictaturile sunt al naibii de stabile si linistite. Ar trebui ca un autor sa aduca probe si interpretari coerente pentru teza dictaturii si sa le treaca prin filtrul recenzentilor comparativisti din alte tari. si fara fapte nu treci prin acest filtru. E usor sa zbieri la Antena 3 ca aperi tu tara de dictatura, dar daca sunt asa buni politologi, ii invit pe alde Bogdan Teodorescu sa vanda ideea la Journal of Democracy.
Basescu a fost un presedinte dificil si conflictual, dar asta nu il califica de dictator. S-a miscat in limitele Constitutiei si a respectat deciziile arbitrului constitutional (Curtea Constitutionala) chiar cand nu i-au convenit. Lucru subinteles chiar de raportul de suspendare si de unii dintre cei mai isterici anti-basescieni, ca Em