Anuntat cu surle si trambite ca fiind un moment istoric in salvarea Romaniei din impasul in care se afla, acordul incepe astfel:

"Dupa 20 de ani de la Revolutia romana sperantele si aspiratiile celor mai multi dintre romani au fost risipite intr-o tranzitie fara sfarsit."

Mai mult de atat, dupa 20 de ani am ajuns la mila institutiilor financiare internationale, intr-o tara binecuvantata de Dumnezeu cu tot ce-i trebuie pentru ca populatia sa duca un trai cel putin decent.

Din privatizarea aproape a intregii economii ne-am ales cu 150 km de autostrada, avem dezechilibre macroeconomice importante care stau sa arunce in aer cursul de schimb.

Cine a condus tara in acesti 20 de ani? PSD 10 ani si PNL 4 ani, guvernarea Tariceanu, sustinuta, partial, tot de PSD. Ce a facut PSD cu privatizarile pe nimica toata, dar cu comisioane grase pentru conducatori am vazut cu totii.

Ce a facut guvernarea Tariceanu am aflat mai de curand: 9,5% din PIB cheltuieli bugetare (Olanda are 4-5%), 1,4 milioane bugetari (Polonia are 1,8 mil. la o populatie dubla), 5,5% deficit bugetar la sfarsitul lui 2008, dupa o crestere de economica de 8%. Salarii si pensii indecente acordate prin legi si HG speciale, agentii-sinecuri pentru clientele de partid, fonduri uriase cheltuite in infrastructura fara ca rezultatele sa se vada. Acestea sunt datele si faptele. Si atunci, cui se adreseaza reprosul "risipite intr-o tranzitie fara sfarsit"?

Doar nu ultimului guvern de 9 luni, care a guvernat in contextul crizei mondiale cumplite si care, totusi, a dat 3 legi importante de modernizare a statului. Cinstit vorbind, este un autorepros al semnatarilor acordului.

Citat din acord:

"Dorim sa redam romanilor o tara de care sa fie mandri, o tara in care sa fie respectati de liderii politici si de administratie, o tara in care sa