- Editorial - nr. 426 / 25 Noiembrie, 2009 Cand vrea sa faca o comparatie situata in spatiul negativismului comportamental al vietii sociale, politice, economice sau culturale, cu referire la lipsa celor sapte ani de-acasa, la lacunele educationale, la marlania puternicilor clipei, la sfidare si nepasare, la limbajul suburban, romanul exclama: "Ca la noi, la nimenea!". Mi-am amintit aceste cuvinte, cu ani in urma, invitat fiind la un simpozion care avea loc la Paris, considerat "Orasul luminilor". Treceam pe pajistea dominata de Turnul Eiffel, "tapetata" pur si simplu de multimea curiosilor veniti din cele patru zari, dar si de multi francezi, oameni "de-ai casei". Era o zi splendida de septembrie, zambitoare sub soarele si lacrima europeana ale lui Dumnezeu. Vazand atata lume risipita, intinsa pe iarba tunsa, primitoare, ma si gandeam cam cum va arata pajistea dupa ce curiosii de ocazie sau turistii, deopotriva, sub geana inserarii vor pleca. Curios fiind, gazduit la un mic hotel din apropiere, am revenit spre orele serii. Nici macar un cocolos de hartie. Niciun chistoc de tigara. Nici urma de resturi de mancare, cu toate ca multi, la un picnic fiind, acolo au luat masa. Si mi-am zis: asta, da, buna-crestere! Asta da, comportament civilizat! Numai ca, la Paris, desi am stat putin, am vazut multe, si bune si rele. Unele, ca si pe la noi. Iar daca francezii se incapataneaza, uneori, sa afirme si sa considere ca ei nu ar avea si unele probleme pe care le avem si noi, o fac dintr-un orgoliu... frantuzesc. Treaba lor! Recunosc sau nu, realitatea nu poate fi eludata. De pilda, au destule probleme cu veneticii. Cu toate masurile luate, am vazut cum aratau, de pilda, anumite segmente din malul Senei invadate, uneori, de pegra societatii, am spune, europene. Sunt acolo, mai ales, tineri de toate neamurile, din intreaga Europa, din toata lumea. Marocani si algerieni, mai cu