Ştie şi îi place să povestească, la fel cum îi place şi să fie provocat în discuţie şi te captivează instantaneu.
Din păcate, de cele mai multe ori, oamenii sunt interesaţi de Salman Rushdie cel care a trăit nouă ani sub ameninţarea morţii şi mai puţin de Salman Rushdie scriitorul.
Deşi a câştigat prestigiosul "Booker Prize" în 1981 pentru "Copiii din miez de noapte", acest lucru aducându-i notorietate în lumea literară, într-adevăr fatwa a fost ceea ce l-a făcut celebru în lumea întreagă. Dar cu ce preţ?
Azi însă, regăsim în Salman Rushdie un tip relaxat şi dezinvolt. Răspunde cu amabilitate la întrebări, este un om cald şi într-un cadru particular are un teribil simţ al umorului, deşi în general dă impresia că acest lucru i se întâmplă numai în scris.
Şi privindu-l, cred că dacă ar fi fost un om simplu rămas în India, Salman Rushdie ar fi putut foarte bine să devină un îmblânzitor de şerpi...
● Jurnalul Naţional: Opera dumneavoastră se află aproape în totalitate sub semnul realismului magic. De ce aţi ales această cale în scris?
● Salman Rushdie: Există un element de fantastic în cărţile mele, însă nu întodeauna. Depinde şi de ceea ce îţi dictează povestea. Dacă vă îndreptaţi atenţia asupra romanului "Shalimar clovnul" este 99% complet realist, având doar câteva tuşe de "magie". Când adopţi un asemenea subiect (n.r. într-o poveste lipsită de misticism, Shalimar devine un clovn al iubirii atunci când se răzbună pe femeia care l-a părăsit) vrei să fii capabil să faci lucruri care sunt credibile, vrei ca oamenii să creadă în ce spui, să creadă că se poate întâmpla aşa.
Aşadar, părerea mea este că foloseşti tehnicile care sunt potrivite pentru a spune povestea pe care ai nevoie să o spui.
Eu sunt foarte atras de fabulă, de literatură, de fantastic, dar nu într-un mod convenţional.
