Emisiile de gaz cu efect de seră, cum ar fi metanul şi oxidul de azot, legate de agricultura intensivă, riscă să anuleze, în Europa, efectul pozitiv al puţurilor de carbon naturale, cum sunt pădurile şi preriile, potrivit unui studiu publicat duminică. Oceanele, pădurile, preriile, turbăriile sunt capabile să stocheze o parte importantă din gazele cu efect de seră, reducând astfel proporţia de dioxid de carbon care se acumulează în atmosferă şi contribuie la încălzirea climatică. Dar, în Europa, tendinţa de dezvoltare a unei agriculturi şi a unei exploatări forestiere din ce în ce mai intensive ar putea face din suprafaţa terestră europeană o sursă semnificativă de gaz cu efect de seră, avertizează cercetătorii în revista “Nature Geoscience”. “Implementarea de politici de gestionare a pământurilor, care vizează reducerea emisiilor de gaz cu efect de seră, ar trebui să fie o prioritate”, insistă ei, în urma eforturilor întreprinse în 17 ţări europene, în cadrul proiectului CarboEurope. Din 2000 până în 2005, pădurile şi preriile din Europa au putut astfel să stocheze peste 300 de milioane de tone de carbon pe an, ceea ce corespunde cu 19% din emisiile de dioxid de carbon legate de resursele de energie fosilă (petrol, gaz, cărbune). • Mai mult gaz emis • Dacă se ţine cont de alte emisii de dioxid de carbon (terenuri agricole, turbării secate etc.), de oxidul de azot cauzat de îngrăşăminte şi de metanul emis de animalele rumegătoare şi de turbării, efectul pozitiv al puţurilor de carbon este aproape anulat, explică Detlef Schulze, de la Institutul Max-Planck pentru Biogeochimie din Iena, Germania şi colegii săi. Dacă sunt luate în considerare toate gazele cu efect de seră din biosfera terestră din Europa, atunci este ca şi cum puţurile de carbon naturale nu ar mai elimina din atmosferă decât 2% din dioxidul de carbon emis de gospodării, industrie şi transpor