Il vom vedea oare pe Antonescu la brat cu Geoana si cu Iliescu in campania pentru turul al doilea, asa cum a facut-o in 1996 Petre Roman cu Emil Constantinescu, atunci cand candidatul CDR a reusit sa-l infranga in alegeri pe Ion Iliescu si sa devina seful statului roman? Are liberalul convingerea ca, daca bate acum palma cu liderul social-democrat, sustinandu-l in batalia cu actualul presedinte in schimbul desemnarii lui Klaus Iohannis ca premier, va avea garantia respectarii la litera a acordului si dupa ziua de 6 decembrie, in conditiile in care pentru postul de prim-ministru si pentru alte functii se sta la coada in PSD? Ce perspectiva ofera PNL cand Crin Antonescu, dusmanul practicilor comuniste si al carierismului protectionist, anunta un tandem cu partidul lui Iliescu, Nastase, Dragnea si Vanghelie in dispretul unor convingeri doctrinare pe care le-a promovat si aparat inclusiv atunci cand a reusit sa-l detroneze pe Tariceanu?

Se pare insa ca interesele lui Patriciu si-au spus cuvantul o data cu dorinta lui Antonescu de a guverna impreuna cu un partid opus ideologiei liberale, descendent din fostul Partid Comunist, in vederea inmultirii voturilor necesare infrangerii unui contracandidat considerat ca nefiind de dreapta si cu grade de culpabilitate multiple. In loc sa-si arate masura, dand dovada de o prudenta calma, am vazut cum Crin, cu un reflex surprinzator si stangaci, a pus umarul la consolidarea pozitiei lui Mircea Geoana inainte ca acesta sa solicite oficial si public PNL negocieri pentru presedinte in schimbul unei superoferte, avand drept cap de serie conditia ca Iohannis sa conduca guvernul PSD-PNL. Nu spun ca au fost murdarite definitiv valorile dreptei sau ca prin aceasta larga deschidere spre baronii social-democrati liberalii se fac punte pentru ca Geoana sa defileze linistit la Palatul Cotroceni daca asa-numitul proiect Iohannis