Consideră că menirea sa este aceea de a-i îndruma pe copii în lumea picturii şi de a descoperi talente printre elevii săi de la cerc.

Para Tinca şi-a descoperit înclinaţiile pentru pictură în vremea copilăriei. După ce a încercat mai multe domenii, a descoperit o atracţie inevitabilă pentru arta culorilor. „Am început de foarte mică, pe vremea când eram cum sunt acum elevii mei. Părinţii mei m-au dus la Casa Pionierilor, cum era atunci. Ţin minte că m-au înscris la cercurile de muzică, de gimnastică şi la multe altele, iar apoi am mers la desen, unde am şi rămas. Atunci mi-am dat seama că asta mă atrage, asta pot să fac şi asta îmi place foarte mult. Am mers la Şcoala Populară de Arte, la Liceul de Artă din Severin şi mai apoi la Facultatea de Arte din Timişoara“, povesteşte artista. Despre primul său model în pictură, Para Tinca are o poveste interesantă.

„Primul meu model în pictură a fost un pictor maghiar care lucra uneori în incinta Casei de Cultură din Reşiţa şi care arăta ca un bătrân din poveste. Noi, cei mici, ne furişam în atelierul lui şi ne uitam fascinaţi la ceea ce lucrase. Era o bucurie pentru noi să putem urmări lucrările maestrului“, ne spune Para Tinca. Artista a lucrat câţiva ani la Clubul Copiilor din Orşova, după care s-a transferat la Palatul Copiilor din Severin.

„Pictura este un limbaj“

Para vorbeşte cu bucurie despre lucrul cu copiii, dar şi despre cariera ei care s-a îndreptat mai mult înspre aspectul didactic decât înspre cel practic al picturii.

„Lucrul cu copiii e o muncă deosebită, foarte frumoasă. Ei sunt atât de curaţi, de nealteraţi şi te încarcă imediat cu o energie pozitivă. Copiilor nu trebuie să le impui un anumit lucru, iar ca să lucrezi cu ei, trebuie să ai vocaţie. Ei simt extraordinar de bine, ştiu când eşti supărat, când eşti bine dispus. E foarte interesant cât de frumos se exprimă,