Ce învăţătură despre UE putem trage din nominările lui Herman Van Rompuy şi Catherine Ashton ? Cinci lecţii, după părerea lui Pawel Lisicki, redactor şef al cotidianului polonez Rzeczpospolita. Europenii pot fi liniştiţi, timpul frământărilor şi conflictelor este terminat. UE va avea ca preşedinte primul ministru Herman Van Rompuy şi ca ministrul de afaceri externe baroneasa Catherine Ashton. Să ne fie o lecţie despre jocurile de putere în Uniune. (Preluare de pe presseurop.eu) Paweł Lisicki, Rzeczpospolita

În primul rând, o lecţie de democraţie, pentru că, sincer, nu este clar pe ce bază au fost numiţi aceşti doi. Suntem siguri doar că nu au fost aleşi prin sufragiu. Restul este scăldat în mister. Dacă credem ziarele, aparent, “au fost recomandaţi“, “au fost anunţaţi“, “au fost prezentaţi“, “au fost acceptaţi“. Dar ce se ascunde în spatele acestei utilizări ale pasivului ? Dumnezeu singur este capabil să răspundă la o astfel de întrebare. Pentru noi, umili muritori, singura concluzie la care putem ajunge cu certitudine, este că democraţia înseamnă a nu şti cine se prezintă, cu ce drept şi pentru ce motiv, şi nici cine, în cele din urmă, va fi desemnat. Sau mi-a scăpat ceva.

În al doilea rând, o lecţie de transparenţă. Oricât am încerca, imposibil de ghicit care vor fi puterile reale al acestui duo, sau chiar dacă va avea vreo putere. Ce decizii vor putea lua, pe ce vor fi de acord ? Pe cine pot să consulte, de cine depind ? Se aşteaptă desigur să cunoască succese şi eşecuri, dar în raport cu ce ? Plecând de la ce ?

În al treilea rând, o lecţie de cinste. “Un moment istoric. Europa are o nouă direcţie“, exulta primul ministru suedez Fredrik Reinfeldt salutând intrarea triumfătoare a lui Van Rompuy şi Catherine Ashton pe scena mondială. Alţi lideri ai UE au lansat acelaşi tip de minunăţii. Eu nu pot sa cred că vreunul dintre ei a crezut într-adev