În urmă cu o săptămînă făcusem o scurtă trecere în revistă a articolelor negative care apar la simple search-uri. Dai pe google „basescu” sau „geoana” şi ai în primele zece căutări numai nenorociri, porecle, înjurături. Pe youtube întîi îţi apar parodiile şi abia dup-aia clipuri pozitive sau pur şi simplu ne-pamfletizate.

Ei bine, Le Monde scria zilele trecute despre companiile de lustruire a trecutului contracost şi despre avîntul lor european (în SUA se întîmplă de cîţiva ani).

O dimensiune ar fi aia ultrapersonală şi necesară. Vrei să te angajezi, de exemplu, şi angajatorul dă un search cu tine şi găseşte un film porno din adolescenţă pus de iubitul gelos (iubita geloasa). Asta e cazul fericit în care o astfel de reglare a propriei imagini pe net ar fi de înţeles.

Alta e dimensiunea îngrijorătoare. Care ne dă de fapt dimensiunea viitorului Interentului şi pericolul imens ce ne paşte. Articolul din Le Monde începe cu exemplul unui fost traficant de arme care începe un nou business şi care a lustruit tot. La prima căutare, primele pagini, nu mai găseai nimic negativ, numai ridicări în slăvi şi laude. Un afacerist feciorelnic de mare succes.

Cum se face asta? Firma compusă din jurişti, specialişti în net, jurnalişti caută rezultatele negative şi încearcă să-i convingă pe autori să le retragă. Mai cu argument juridic, mai cu rugăminţi şi, foarte probabil, deşi nimeni nu recunoaşte, bani. Obţii astfel o împuţinare a articolelor negative. Dacă unii nu vor şi nu vor, se fac siteuri false care să-l laude pe domnul-doamna cu probleme şi sînt aruncate în paginile 3-4 de search informaţiile negative.

Quand le “nettoyage” s’avère impossible, les agences ont recours à une autre technique, le “noyage” : on neutralise les documents gênants en les faisant reculer dans la hiérarchie des résultats des moteurs de recherche. Qui se soucie de ce que Goog