Alegătorii lui Crin Antonescu din primul tur, de care sunt înconjurată, reacţionează foarte diferit în faţa acordului politic dintre PSD şi PNL. Alegătorul acela ” tânăr, orăşean, cu studii superioare şi activ”, conform INSOMAR, care l-a votat pe candidatul PNL-ist, se prezintă acum în trei ipostaze: de la “ce mişcare politică inteligentă a făcut Crin, e singura cale spre ieşirea din criza politică”, trecând prin “şi eu acuma cu cine dracu’ votez” şi până la “Crin, lingăul comuniştilor! mi-e jenă că l-am votat” (citez textual toate variantele).
Personal şi moral, aş fi preferat ca Crin Antonescu să se abţină de la a recomanda pe vreunul dintre candidaţi pentru turul doi, după ce i-a bălăcărit atât pe ambii. Din punct de vedere politic, însă, s-ar putea ca alianţa cu PSD-ul să fie o variantă salutară pentru PNL. Scopul unui partid politic, este, în cele din urmă, să ajungă la putere. Iar încă nişte ani de opoziţie pentru liberali i-ar fi făcut, poate, să iasă cu totul din atenţia electoratului. Politic, deci, ar putea fi o variantă câştigătoare, mai ales dacă economia României reîncepe să crească. Cu unele amendamente. În primul rând, nu mi se pare un motiv de laudă faptul că liberalii susţin că nu au negociat posturi de miniştri în eventualul viitor guvern Johannis. PDL îi acuză oricum că “umblă după ciolan” – citat din Boc. Ar fi trebuit măcar să îi asigure, printr-un acord asumat transparent pe votanţii lor, că principiile liberalismului vor avea nişte reprezentanţi în guvern (de mai bună sau de mai proastă calitate, după cum sunt membrii marcanţi ai PNL). Sigur că se spune că există un acord secret pe ministere. Dacă există, el ar fi trebuit făcut public. Dacă nu…după alegeri liberalii vor fi nevoiţi să se mulţumească cu câteva posturi irelevante, în schimbul sprijinului politic, ceea ce nu foloseşte la mare lucru.
Al doilea amendament este că