Unde se mai cântă în zilele noastre? Şi, mai ales, pentru cine? Pe la nunţi, botezuri, înmormântări şi campanii electorale, că-s cele mai profitabile pentru toată lumea, nu? În contemporana explozie de manele şi manelizare pe care trebuie s-o suportăm zilnic, mulţi artişti se scuză în faţa publicului sictirit de compromisurile lor explicând că în vreme de criză trebuie să trăiască şi ei cumva. Deci, dacă-i campanie sau petrecere privată, tot cântare se numeşte şi toată lumea ar trebui să fie mulţumită. Doar unii mai ţin încă la artă şi nu vor s-o trimită "la produs".
"Publicul meu nu e surd. Ştiţi că eu nu merg să «cânt» la campaniile electorale. Nici de acum înainte nu mă veţi vedea la genul ăsta de pomană cuvenită milogilor, chiar dacă aş mai pierde încă o dată 200.000 de euro, ca în alegerile generale trecute. Promit! Scena NU este pentru tipul ăsta de curvăsărie. Nici pe la spectacole tip «Ridzi» n-o să mă vedeţi! Nu vreau să le am pe conştiinţă, aşa cum le au Holograf, Voltaj şi alţii (iar ăştia numai săraci nu sunt, deci nu «nevoia» îi mână în luptă, ci calicia şi lipsa de onoare), destinele frânte ale marilor noştri sportivi! Cu banii «câştigaţi cinstit», dar fără morală şi etică de colegii ăştia ai mei se puteau alina câteva dintre suferinţele celor care au înălţat cu cinste şi demnitate drapelul României pe cel mai înalt catarg, la foarte multe şi importante competiţii sportive internaţionale", spune Florin Chilian.
El este unul dintre puţinii care se dau în lături de la cântări pe bani electorali, într-o Românie cu foarte puţini organizatori de evenimente fără culoare politică, unde artiştii trebuie să se umilească pentru a fi băgaţi în seamă, iar tinerele talente - nu doar din muzică, ci din toate artele - mai au mult şi bine de aşteptat la o coadă formată în faţa rampei încă de pe vremea împuşcatului. Despre şanse la promovare
