România ar fi riscat în acest an un gol de finanţare externă de cel mult 16 miliarde de euro, dacă nu ar fi avut încheiat acordul cu FMI şi UE. Cea mai mare vulnerabilitate a economiei rămâne diferenţa între depozitele şi împrumuturile în valută.

Sunt câteva opiniile pe care guvernatorul BNR, Mugur Isărescu, le-a exprimat în Spania astăzi, când a devenit membru corespondent al Academiei Regale a Doctorilor din Spania. Calculele au arătat că pentru anul 2009 România ar fi putut avea un deficit de finanţare estimat între 7,5 şi 16 miliarde de euro, depinzând de sentimentul investitorilor străini şi de dorinţa lor de a reînnoi liniile de finanţare ale băncilor şi ale companiilor private. Însă, importul de credibilitate de la UE şi FMI a făcut ca unele finanţări private să nu se mai reducă sau să se reducă mai puţin. "Acest sentiment negativ s-a reflectat în deprecierea leului în perioada octombrie 2008 – februarie 2009. În aceste condiţii, autorităţile au decis să promoveze politici care să asigure reduceri minime ale finanţărilor externe ale României", a declarat Isărescu. El notează că reducerea finanţării externe şi incertitudinea au tins să determine deprecieri nejustificate ale leului şi că provocările au fost cu atât mai mari cu cât, în pofida cumpărărilor mari de valută efectuate în perioada 2005-2007, BNR a reuşit doar să atenueze aprecierea nesustenabilă a leului şi nu să o evite în totalitate. "Mai mult, creditele în valută au avut o dinamică susţinută şi o eventuală depreciere rapidă şi excesivă a leului ar fi creat efecte negative în lanţ la nivelul sistemului bancar. În consecinţă, în acest context nou, politica băncii centrale privind intervenţiile pe piaţa valutară a fost ghidată de filozofia conform căreia o volatilitate înaltă a cursului de schimb este dăunătoare atât pentru obiectivul privind inflaţia, cât şi pentru sănătatea sectorul