Crin Antonescu va pierde tot ce a câştigat în ultima lună. Şi nu pentru că el şi partidul său au hotărât, în unanimitate, să-l susţină pe Mircea Geoană. E o nuanţă mai subtilă aici:
- Pe finalul campaniei electorale, Antonescu a reuşit, în ciuda erorilor şi a săriturilor peste caii bunului simţ (mult invocat), să zgândăre tocmai acel segment social care pune România în mişcare, atât financiar, cât şi creativ. Mulţi români de 25-45 de ani, altfel dezamăgiţi de politică, şi-au mai dat o şansă, iar lui i-au dat un cec (aproape) în alb.
- Fiind văzut ca o alternativă, atât la Traian Băsescu, cât şi la Mircea Geoană, Crin Antonescu pornea cu un capital de simpatie extraordinar în negocierile din această săptămână, capital sporit de înfrângerea sa.
- Acei adulţi dinamici şi educaţi care l-au votat călcându-şi pe instincte sunt, prin însăşi natura votului lor, critici ai mandatului lui Băsescu, dar e simplist să-i cataloghezi ca susţinători impliciţi ai aşa-zisului "proiect Johannis". După părerea mea, ei au văzut în Antonescu o tendinţă spre normalizarea discursului politic, un om "la fel ca noi" care poate ajunge la conducerea statului.
- Tot ei, aceiaşi votanţi, l-au considerat mai consistent decât Geoană şi mai moderat decât Băsescu. Altfel nu-l alegeau.
- De ce aceste premise? Pentru a înţelege că, din perspectiva acestor oameni, presupusa "consecvenţă" a lui Antonescu în a se coaliza cu PSD are un impact net inferior, ba chiar tinde a fi percepută drept dezamăgire, în comparaţie cu varianta mult mai firească în care liderul PNL şi-ar fi păstrat "aura" de alternativă la ambele poziţii fruntaşe şi ar fi propus, pentru turul doi, clasica formulă a votului "după propria conştiinţă".
- Dacă Traian Băsescu reuşeşte să construiască un mesaj suficient de emoţional pe ideea că el este aliat "doar" cu românii, toate deciziile de partid
