Ceea ce vedem de câteva zile pe scena politică autohtonă ne arată clar că oamenii avizi de putere sunt capabili de orice pentru a o obţine.

Josnică şi jalnică atitudinea adoptată de Mircea Geoană şi, implicit, de PSD, pentru a ajunge la Palatul Cotroceni. Conştient că singur sau sprijinit doar de membrii şi simpatizanţii PSD nu va face faţă competiţiei din turul II, aspirantul la cea mai înaltă funcţie în stat a dovedit, involuntar, că este slab. Odată calificat, pe spatele partidului şi nu prin propriile sale merite, în finala prezidenţială prima grijă a lui Geoană a fost aceea de a-şi căuta susţinători. De altfel, este explicabilă reacţia, dacă, într-un judeţ precum Constanţa, condus de un tandem cunoscut în toată ţara, n-a reuşit să câştige electoratul. Însă, trecând peste acest aspect, candidatul PSD a preluat „proiectul Johannis" - idee ce aparţine fostului contracandidat liberal, Crin Antonescu. Altfel spus, dacă strategia PSD n-a avut priză în lumea politică autohtonă şi în rândul alegătorilor, Mircea Geoană se foloseşte de strategia PNL, care s-a dovedit că poate aduce voturi importante. Însă, tactica lui Geoană a avut şi alt substrat. După ce a izgonit UDMR-ul de la participarea la guvernare alături de PSD şi PD-L, Mircea Geoană a preluat propunerea liberală pentru funcţia de premier, în speţă Klaus Johannis, pentru a-i aduce pe unguri de partea sa.

Numai că manevra Johannis s-ar putea să nu-i satisfacă lăcomia. Adevăraţilor liberali le va fi greu să voteze cu reprezentantul stângii, care are în spate oameni precum Vanghelie, Oprişan şi alţii. Deşi, dacă mă gândesc la ce a făcut Radu Câmpeanu prin anii '90, când a „cedat" PNL-ul lui Ion Iliescu pentru a ajunge preşedinte, aş putea spune că nu avem de-a face cu o premieră.

În ceea ce priveşte UDMR, iar nu m-ar mira dacă s-ar alătura PSD-ului sub pretextul de a oferi ţării un premier reprezen