Mulţi dintre marii investitori în energie eoliană şi-au pus investiţiile pe „hold“ din cauza crizei. Cele 13 parcuri funcţionale riscă să ruginească din cauza legislaţiei lacunare şi a birocraţiei. «Anul acesta, în România nu a bătut vântul. La propriu», spune Gheorghe Tripon, directorul Green Energy Grup, una din cele câteva companii din domeniul producţiei de energie eoliană care deţine un parc în funcţiune, lansat în 2007. Anul trecut, proiectul
Mulţi dintre marii investitori în energie eoliană şi-au pus investiţiile pe „hold“ din cauza crizei. Cele 13 parcuri funcţionale riscă să ruginească din cauza legislaţiei lacunare şi a birocraţiei.
«Anul acesta, în România nu a bătut vântul. La propriu», spune Gheorghe Tripon, directorul Green Energy Grup, una din cele câteva companii din domeniul producţiei de energie eoliană care deţine un parc în funcţiune, lansat în 2007. Anul trecut, proiectului i s-au adăugat încă două turbine, astfel că parcul eolian are în prezent o putere de 1,95 MW. Compania are în lucru şi un al doilea proiect, de 20 de turbine, totalizând 40 MW, în Valea Teilor din Dobrogea, însemnând o investiţie de circa 50 de milioane de euro. „Acum ar fi trebuit să fie gata, dar încă nu am semnat contractul cu partenerul, deşi la sfârşitul lui 2008 eram deja în discuţii avansate“, mărturiseşte Tripon. De ce lipseşte profitul? Pentru că o scădere de 0,5 m/s a vitezei vântului echivalează cu o scădere a producţiei chiar şi cu 50%.
Compania sa nu este singura în această situaţie. Practic, lipsa normelor de aplicare a legii care reglementează activitatea companiilor producătoare de energie din surse regenerabile, la un an de la intrarea în vigoare a legii, îi pune în dificultate pe investitori atunci când vine vorba de realizarea planului de afaceri, fără de care obţinerea finanţării este practic imposibilă. „Deşi legea spune că un
