Interviul cu Sever Voinescu. Luat cu putin inainte de primul tur. Dar, norocul meu, deloc perisabil. Viziune culturala asupra crizei. Optimista viziune. Privire dura asupra presei. Aparare a Basescului. Sever Voinescu: CRIZA Simţiţi criza? Ce nu vă mai permiteţi? Ce vorbe folosiţi mai des?

Sincer, nu simt criza. Am trăit mereu într-o modestă îndestulare, așa că veniturile mele de astăzi îmi permit să trăiesc ca ieri. Mai mult, cred că mîine voi trăi la fel și asta îmi produce un confort interior. Așadar, îmi permit tot ceea ce îmi permiteam și acum un an, de pildă. Nimic în minus și nimic în plus. Văd, însă, multă lume care simte criza. Am prieteni care și-au pierdut locurile de muncă ori și-au văzut afacerile serios periclitate. Îi privesc și mă îngrijorez. Nu fac o ierarhie între vorbele pe care le rostesc. Constat, însă, că în ultima vreme folosesc tot mai mult termeni afectuoși, acele cuvinte ori expresii care, în engleză, se cheamă ”terms of endearment”. Nu am, încă, o explicație pentru asta. Sîntem în criză, criza aia mondială?

Da. Așa spun cifrele, așa spun liderii lumii, așa spun marii oameni de afaceri. Dar nu pe ei mă bazez. Așa spun autorii pe care îi ador, preoții care mă fac să cad în genunchi numai cînd îi văd, dar și cunoscuții mei pe care îi consider mai deștepți decît mine. Pe ei mă bazez. Cred că imaginea cea mai corectă despre o epocă o găsești în personajele marilor prozatori ai timpului respectivi și nu în izvoare de istorie socială ori în cifre statistice. Ca să știi cum erau, să zicem, rușii primei jumătăți ai secolului al XIX-lea, cel mai bine e să citești Gogol. Despre francezii de la sfîrșitul secolului al XVIII-lea și primele decenii ale XIX-lea cea mai bună sursă este Stendhal, pentru personaje masculine, și Blazac pentru personaje feminine. Englezul elisabetan e la Shakespeare. Dacă intuiția mea e adevărată, atunci scriitor