Menţinerea unui status-quo păgubos face parte din înţelegerea nescrisă dintre partide

Am văzut în ultimele zile tot felul de comentatori, care se dădeau de ceasul morţii în apărarea secţiilor speciale de vot. Că nu putem lua oamenilor dreptul de a vota, că oriunde ai fi nu poţi fi limitat electoral, că aia, că ailaltă... Tot felul de argumente împachetate într-un ambalaj de bun-simţ, la prima vedere. Dacă desfaci ambalajul, dai de conţinut: amatorism şi lipsă de cultură politică.

Comentatorii respectivi n-ar fi în stare să indice vreo altă ţară din lumea civilizată - adică din rândul democraţiilor avansate - în care se votează ori pe liste speciale, ori în secţii speciale. Pentru că nu prea există aşa ceva. Sistemele electorale cu experienţă au găsit alte metode, mai puţin favorabile fraudei. S-au inventat votul prin corespondenţă, votul prin mandat, votul electronic sau înscrierea prealabilă într-un registru electoral. Un proiect de lege privitor la votul prin corespondenţă a existat şi prin Parlamentul României, dar a dispărut pur şi simplu. Nu e nici pe ordinea de zi, nici în aşteptare, nici pe la comisii, nimeni nu-şi mai aminteşte de el. De ce? Pentru că oricărui partid îi convine situaţia ambiguă a secţiilor speciale. Probabil că nu putem discuta de o fraudă majoră, dar, dacă te mobilizezi bine în teritoriu, poţi ciupi între 0,5 şi două-trei procente. Aşa că menţinerea unui status-quo păgubos face parte din înţelegerea nescrisă dintre partide, potrivit căreia oricare dintre ele poate profita, la un moment dat, de ambiguităţile sistemului.

Ce partide au fost la putere în ultimii cinci ani? Toate! Şi PSD, şi PNL, şi PDL, şi UDMR. Niciunul n-a dat în brânci pentru modernizarea sistemului electoral. E adevărat că, la alegerile parlamentare din anul 2008, nu s-a mai putut vota pe liste speciale sau în secţii speciale, dar modificarea a fost un