Miercurea trecută, Franţa a egalat Irlanda în prelungiri, în minutul 103, şi s-a calificat la turneul final al Campionatului Mondial de fotbal. În faza premergătoare golului marcat de Gallas, Henry a atins de două ori mingea cu mîna. Toată lumea a văzut, arbitrul – nu. Henry spune că l-a atenţionat chiar el pe arbitru, dar i s-a răspuns că nu el conduce jocul. „Meciul s-a încheiat şi Franţa merge mai departe, dar lasă un gust tare neplăcut în gură“, suna comentariul final de pe site-ul Eurosport.

Mă tem că, duminică seara, chiar dacă ne-am burduşit cu Emetiral şi Colebil, tot amar a fost gustul pe care l-am avut în gură. Iar pe 6 decembrie va fi şi mai rău. Aş fi, de fapt, tare curios să ştiu dacă există vreun om conştient de ce se petrece (nu-i iau în calcul, evident, pe susţinătorii lui Corneliu Vadim Tudor) şi care să se declare mulţumit de rezultatul alegerilor. Se vor fi bucurînd, oare, susţinătorii lui Traian Băsescu sau cei care doar au votat cu el de strînsa lui victorie „de etapă“? După ce s-au amăgit ani de zile şi au crezut, de voie, de nevoie, în bunele lui intenţii şi în afişata adversitate faţă de „servicii“, în ruperea sa de tradiţia economico-politică din care provine – cum mai pot pune preţ pe declaraţiile lui după ce l-au văzut în compania lui Gigi Neţoiu şi a primarelui Craiovei? Ce credit îi mai pot ei acorda? Comportamentul din ultima vreme oare nu le aduce din nou în minte abuzul flagrant pe care preşedintele l-a comis fără să clipească atunci cînd şi-a impus fetiţa la Bruxelles? Dar votanţii lui Geoană? Printre ei ar trebui să se afle mai mulţi care încă mai pun preţ pe ideologie, pe doctrină. Le găsesc ei la Mircea Geoană? Are domnia sa ceva legături cu stînga socialistă sau cu social-democraţia occidentală? Nu pare. Şi, iarăşi – dacă va birui peste două săptămîni, cu cine va conduce? Cum pedeleul e deja demonizat, probabi