Ceea ce a făcut Urziceniul în Liga Campionilor este mai mult decât o campanie de succes. Sau cu noroc, având în vedere că a beneficiat de trei autogoluri. Este un nou stil, până acum necunoscut în fotbalul românesc. Se cheamă profesionism. Urziceniul a demonstrate că fotbalul este, până la urmă, dacă nu matematică, măcar bucătărie. Adică dacă pui ingredientele după reţetă, n-ai cum să dai mâncarea la porci, cum din păcate fac alţi “oameni de fotbal”. Sigur, şi şansa are rolul ei, măcar cât vârful de cuţit de piper pe care îl pui în supă.

În anul în care Steaua a jucat o semifinală de Cupa UEFA, era manageriată de Meme Stoica. Poate n-ar trebui să ne mirăm că omul face treabă şi la Urziceni. Şi poate nici că, de atunci, Steaua este în picaj. Tot aşa, în anul în care Sportul Studenţesc era cât pe ce să ia titlul, echipa a fost rânduită de Dan Petrescu. Urziceniul e un altfel de Sportul Studenţesc, unul care are – alături de un staff tehnic competent – şi o conducere capabilă.

În discuţie mai poate intra Mitică Bucşaru. Omul de afaceri ialomiţean a refuzat constant viaţa publică. A preferat să nu se afirme în jurnalele de sport, după reţeta brevetată de Gigi şi preluată de atâţia alţii, deşi s-ar fi găsit o cărămidă cu care să se bată în piept. Atitudinea sa o completează la fix pe cea a axei Stoica – Petrescu. Sunt gata să bag mâna în foc că Bucşaru nu i-a trimis bileţele lui Dan Petrescu, aşa cum făcuse preşedintele Băsescu într-un celebru scandal din 2005 pe care cu siguranţă vi-l mai amintiţi. L-a lăsat pe antrenor să-şi facă meseria cum ştie el mai bine, înţelegând lucruri legate de fotbal pe care Becali, Dragomir, Iancu, Mititelu sau Borcea nu le vor pricepe niciodată.

Unirea este o echipă atât de normală încât a devenit un fenomen în fotbalul românesc. Are un stil importat din Occident, pe care neaoşii Becali, Dragomir, Borcea, Iancu sau Miti