Regret din tot sufletul ca nu am fost printre cei 18.000 de suporteri fericiti aflati in tribunele din Ghencea la finalul meciului Unirea Urziceni-FC Sevilla. Imi pare rau pentru ca, dupa ani si ani in care fanii nu au stiut altceva decat sa injure, sa scuipe si sa poarte un razboi imbecil cu toata lumea, la acest meci am auzit, in sfarsit, incurajarile de care o echipa are nevoie. Am auzit "Hai Unirea", "Hai Romania", iar suporterii s-au comportat asa cum am vrea sa-i vedem la orice meci de fotbal. Unirea-Sevilla a fost meciul lui "Da, se poate".
Iata, da, se poate ca o echipa din Romania sa invinga una din Spania intr-un meci de Liga Campionilor. O echipa in care un singur jucator, sa spunem, atacantul Luis Fabiano, valoreaza de doua ori mai mult decat intreaga echipa din Urziceni luata la un loc, plus bugetul clubului ialomitean pe un an.
Iata, da, se poate ca un antrenor roman sa-l surclaseze tactic pe unul spaniol, partitura lui Dan Petrescu dovedind inteligenta, spirit de observatie, o mana de fier si, mai ales, studierea pana in cele mai mici amanunte a adversarului. De partea cealalta, Manuel Jimenez a crezut ca simpla sa prezenta la Bucuresti, in fruntea unei Invincibile Armade de vedete, ii va aduce victoria sau macar egalul. S-a inselat si a platit. Cu 800.000 euro, bani pe care UEFA nu-i va trimite in contul celor de la FC Sevilla, ci in cel al Unirii Urziceni.
Iata, da, se poate ca pe un stadion din Romania sa nu se mai scandeze numai porcarii, suporterii sa nu mai injure jucatorii, antrenorii, conducatorii, sa nu se mai bata intre ei, iar galeria sa curga intr-un singur sens si glas, numai spre incurajarea propriei echipe. Am vazut in tribune multe doamne sau domnisoare, multi copii, perechi de indragostiti, cu totii alaturi de fanii infierbantati, dar civilizati. Asa ar trebui sa fie la orice meci…
Iata, da, se poat
