Cind vedem ca viata politica de astazi este atit de asemanatoare cu cea din urma cu citeva bune decenii, ar trebui sa ne mai intrebam daca reactia electoratului nu va fi, cumva, asemanatoare? Alegerile prezidentiale in curs de desfasurare in Romania lasa la vedere o viata politica dominata de o mentalitate oligarhica, de casta: politicienii tin unii de altii, se promoveaza reciproc, se acopera reciproc si-si slujesc reciproc interesele, intr-o complicitate care il afecteaza doar pe omul de rind. Astfel, afirma editorialistul revistei "Lumea", Marian Oprea, "doua decenii in libertate par a se fi scurs degeaba. Societatea romaneasca nu s-a putut desprinde de comunism, nu si-a spalat pacatele trecutului, iar romanul nu s-a regasit pe sine". Continuam sa expunem citeva dintre cele mai interesante momente si situatii din istoria electorala romaneasca mai recenta. In perioada interbelica, treptat, accentul campaniilor electorale a inceput sa fie pus pe crearea unei imagini negative a adversarului politic. Incepind campania pentru alegerile locale din 1937 la Bacau, PNT anunta ca "a deschis lupta de rasturnare a guvernului liberal, a unui guvern ticalos". Un fruntas national-taranist, Nicolae Scurtopol, candidat pentru primaria Sectorului Galben din Capitala, se adresa electoratului astfel: "Tara a fost privata de drepturile ei. Nepriceputii au fost ocrotiti: o casta restrinsa de ghiftuiti a intreprins afaceri aducind in sapa de lemn categoriile de cetateni". Liberalii, in schimb, rugau electorii sa nu voteze pe national-taranisti si comunisti deoarece acestia indemnau la "jaf, vrajba si zavistie".

Partidele de dreapta foloseau sloganuri la adresa adversarilor politici de genul: "vinduti iudeo-masoneriei", "agenti bolsevici", "tradatori de neam si tara". Atacurile la persoana erau o obisnuinta a campaniilor electorale, contracandidatii fiind descrisi in cele mai sumbr