Are 53 de ani şi s-a îndrăgostit de broderit încă dinainte de a învăţa să citească. A lucrat timp de 18 ani în domeniul artizanatului şi a realizat mii de cusături. Pasiunea pentru brodat i se trage din copilărie, povesteşte Elena. A rămas uimită de frumuseţea unei cusături realizate pentru fereastră, lucrare pe care mama ei o primise de la prietenă. Nu avea nici şapte ani, însă deja ştia ce va deveni când va creşte mare: brodeză.

„Avea mama mea o broderie la geam, micuţă şi foarte drăguţă şi aşa mi-a plăcut de mult! Eram prin clasa I. Înainte de asta mie îmi plăcea să croşetez şi când am văzut cât de frumoasă e broderia şi că se poate face la maşină am vrut să învăţ şi eu. Mama avea maşină, dar nu de brodat, avea din asta veche de cusut şi i-am spus: Mama, vreau să brodez!“, îşi aminteşte botoşăneanca.

A început să-şi împlinească visul după absolvirea clasei a VIII-a. „Când am implinit 15 ani m-am dus la Gura Humorului, unde părinţii mei aveau nişte rude. La Frasin, una dintre ele ţinea un atelier de broderie. Mi-a fost aşa de drag acolo, încât am stat la ei aproape doi ani şi am făcut practică şi acolo am învăţat cum se fac broderii“, mai spune Elena.

Când încă nu împlinise 18 ani, a revenit în Botoşani. S-a căsătorit şi a început să lucreze ca brodeză. Comenzile curgeau atât la serviciu, cât şi acasă.

„Pe atunci era o firmă de artizanat şi se făcea broderie, se făcea lenjerie, de toate se făceau acolo. Existau la vremea aia foarte multe comenzi în ţară. Făceam mileuri, feţe de perne, draperii, lenjerii. Lucram la serviciu şi când veneam acasă tot broderii făceam pentru că a început să se ducă vestea şi pe atunci erau foarte căutate cusăturile astea“, continuă femeia.

Pasionată şi de croitorie

În timp, şi-a umplut casa de cusături decorative şi a făcut bucurii prietenilor de familie, la zile de naşte