Doi bătrânei care au sărbătorit mai bine de jumătate de secol de când sunt împreună şi-au spus povestea vieţii. Zeci de ani de înţelegere şi convieţuire au sărbătorit peste 250 de cupluri din Timişoara, căsătorite de mai bine de jumătate de secol.

Povestea lui Arcadie şi a Rozaliei a început demult, nici ei nu-şi mai amintesc când. Se ştiu de o viaţă şi amintirile lor se pierd pe strada unde se jucau pe când erau doar doi copii. „Am crescut împreună, am fost vecini până ce soţul meu s-a mutat la Timişoara, când avea 10 ani”, a spus Rozalia Stragia. Acum au 84 şi 86 de ani şi peste 60 i-au petrecut împreună, ca soţ şi soţie. „A făcut curte la mai multe fete când era în oraş, dar tot la mine a ajuns. Tata socru, încă de mică, îmi spunea nora mea”, a spus Rozalia, cu ochii luminaţi de amintiri.

O viaţă frumoasă

Rozalia povesteşte despre căsătoria minunată pe care o au. „Am avut o viaţă foarte frumoasă împreună. Unde e pace şi înţelegere e şi binecuvântarea lui Dumnezeu”, a spus femeia. Arcadie Stragia stă liniştit cu mâna soţiei într-a lui. Rozalia îl priveşte în ochi „foarte frumoasă”, a repetat bătrâna. Arcadie pare nedumerit. Are Alzheimer şi nu aude. „A fost o nuntă în familie pentru că erau timpuri mai grele, dar am fost mireasă. Ne-am căsătorit la Lugoj pentru că de acolo erau naşa şi sora soţului. Eu am avut 23 şi soţul meu 26 de ani”, a continuat femeia care îşi ia de mână partenerul de o viaţă şi povesteşte mai departe. Arcadie o priveşte fără să clipească.

După o viaţă împreună, Rozalia şi Arcadie se ţin încă de mână şi ştiu să se sprijine unul de celălalt. „Parcă îţi pare rău că trece viaţa. Te doare cât de repede trec anii”, a spus femeia. Întrebat dacă o mai iubeşte pe soţia sa ca la început, Arcadie îşi uneşte mâinile ca de rugăciune, ridică ochii spre cer şi plânge. „Ca pâinea”, şopteşte bărbatul. „Mă iubeşte ca pe pâine”, expl