Pe la mijlocul secolului XX, un domn scriitor s-a apucat sa invete limba engleza. Pe parcursul studiului a inceput sa aiba din ce in ce mai mult senzatia ca nu invata de fapt engleza, ci ca tavanul e sus si podeaua e jos, ca saptamana are sapte zile, ca satul e mai linistit decat marele oras.
Doamna Smith, unul din personajele manualului de engleza, isi informa sotul ca au copii, ca au niste prieteni pe care ii cheama Martin, ca iau cina in fiecare seara s.a.m.d. Aceste banale afirmatii au ajuns sa compuna una din cele mai cunoscute piese de teatru care s-a scris vreodata: "Cantareata cheala". Culmea e ca domnul scriitor cu pricina, Eugène Ionesco (sau Eugen Ionescu), ura teatrul si tot ce avea legatura cu acesta i se parea profund fals. Dar pornind cu repunerea in pagina a unor conversatii stupide din manualul de "Engleza fara profesor", domnul a ajuns unul din cei mai mari dramaturgi ai lumii.
In anul in care se implinesc 100 de ani de la nasterea autorului, Festivalul National de Teatru a inclus in program doua foarte bune montari romanesti, din cele cateva permise, dupa celebra piesa. Una apartine Teatrului German din Timisoara, in regia lui Alexandru Dabija, cealalta este un "remake" al lui Tompa Gabor la Teatrul National din Cluj-Napoca.
Popcorn facut la microunde
Dabija trateaza piesa realist si reuseste sa readuca sensul in absurd. Personajele sale poarta o discutie banala dupa cina. In conversatia lor nu se asculta unul pe celalalt. Nu are nici o importanta ce zice unul atata timp cat celalalt prinde doar un cuvant, o frantura din ce a spus partenerul si spune ceva doar de dragul de a spune ceva. Sensul nu conteaza. Intr-o atmosfera retro (anii ’50 – ’60), cu floricele facute la microunde, cuplurile Smith si Martin practica o ciudata arta a conversatiei care incet-incet devine tot mai absurda. Daca la inceput cee
