Am doar două idei, dar foarte fixe: susţinerea creşterii economice şi reducerea cheltuielilor bugetare.

„Criza a luat prin surprindere guvernele. Nu este întâmplător. Dinozaurii reacţionau la mult timp după ce animăluţe mai sprintene le înfulecau coada. Ea a fost, totuşi, anticipată de economişti precum Nouriel Roubini, un excentric neluat în serios acum câţiva ani, sau Peter Schiff, insistent în a arăta că statul este autorul nenorocirii.

Oameni incluşi în bibliografia oricărui student în materie, precum Gary Becker - laureat Nobel, Allan Meltzer, Michael Bordo, John Taylor, Deepak Lal şi mulţi alţii, au pus, fără ezitare, erorile de politică printre cauzele primordiale ale crizei.

La Bucureşti, laureatul premiului Nobel Edward Prescott a punctat extrem de clar esenţa unei dezvoltări accelerate, sustenabile astăzi: reducerea masivă a fiscalităţii, dereglementarea şi debirocratizarea".

Scriam aceste rânduri în august 2009. Încercam cu modestie să arăt că nu sunt singurul nebun care susţine stimularea economiei prin scăderea poverii fiscale. Este o viziune necesară, mai ales într-o ţară săracă. Justificam, totodată, cele afirmate în iulie 2009 pe site-ul www.masuri-anticriza.ro. Acele zece propuneri le cred actuale şi astăzi. Tot atunci spuneam că „nu pot exista, în esenţă, contra-argumente serioase la această viziune. Pur şi simplu este vorba de bun simţ economic. Ar fi începutul unei reforme care să aducă prosperitate românilor. Faptul că aceste idei se regăsesc în sugestiile multora, inclusiv ale mele, nu este întâmplător cu siguranţă. Mulţi gândim la fel. Nu este rezultatul vreunui complot menit să slăbească statul, ci un demers împotriva birocratizării lui excesive, pentru o administraţie minimală, deci puternică.

Toate guvernele de 20 de ani încoace au «lăbărţat birocraţia» pentru a-şi poziţiona clientela politică.