Câteva zeci de judecători au avut pe mână documente prin care familia Elena şi Paraschiv Delianachi au solicitat restituirea unui apartament din Bucureşti. Nici unul dintre aceştia nu a observat că documentul care stătea la baza acestei solicitări era un fals, fie şi numai pentru că făcea referire la două documente datate ulterior respectivului contract.
România, cu tânăra ei democraţie, Justiţia chioară şi funcţionarii ei spăguiţi până în buzunarele sufletului, calcă în picioare viaţa şi demnitatea unui om. Popescu Ion.
Domnul Popescu are familie, o grămadă de boli, iar la cei 69 de ani ai lui riscă să-şi vadă viaţa redusă la doar două hârtii: un certificat de naştere şi o hotărâre judecătorească.
În septembrie 1990, domnul Popescu şi-a cumpărat un apartament în cartierul Titan de la societatea care administrata locuinţele în locul primăriei Bucureşti.
Patru ani mai târziu, prefectul Bucureştiului a deschis o acţiune în instanţă pentru anularea contractului de vânzare către Popescu a apartamentului, pe motiv că locuinţa respectivă nu ar fi putut fi vândută. Prefectura a renunţat la acţiune, până la urmă, dar în scenă au intrat şacalii de la Titan-Al SA care i-au trimis omului nostru o somaţie că să facă bine să-şi plătească chiria că altfel îşi pierde casa. Până la urmă Ion Popescu începe să plătească chirie pentru un apartament pe care l-a cumpărat. Amărâtul!
A DOUA CUMPĂRARE
În 1997, la presiunea angajaţilor Titan-Al SA şi de frică că până la urmă riscă să-şi piardă casa Ion Popescu a plătit încă o dată pentru acel apartament. Preţul oficial. Nu, omul nostru nu este nici bogat, nici apartamentul nu a fost ieftin. Dar, disperarea manipulată de câţiva funcţionari "foarte bine intentionaţi" l-a adus pe Ion Popescu în această situaţie. Cât priveşte acţiunea funcţionarilor, aşa cum se va vedea, nu
