Da, știu, țara arde și baba se piaptănă. În loc să deschid subiectul Băsescu-Antonescu-Geoană, care să se lase cu sânge și înjurături de mamă, vă deranjez cu tâmpenii. Da’, aia e, n-am chef azi să mă cert, iar cine are sigur n-o să se-mpiedice de mine. Așadar:

De prin august mă țin să vă întreb o chestie și tot uit: “Ce faceți de Revelion?”. E o întrebare care pe mine mă lasă mască atunci când n-o aud cu două-trei, hai, maximum-maximorum patru săptămâni înainte de marele eveniment. Pentru că aproape niciodată nu știu ce să răspund și pentru că nu reușesc să înțeleg de ce îi chinuie pe oameni problema asta încă de prin primăvară, când dă colțul ghiocelului și de-abia a trecut Revelionul anterior. Prin primăvară începe obsesia, în vară se intensifică, iar de prin toamnă devine de-a dreptul enervantă. Deci ce faceți de Revelion? Unde vă duceți? Cu cine? Cu ce-o să vă îmbrăcați? Ce-o să mâncați? Ce-o să beți? Ce-o să vorbiți? Hai, ziceți repede, mor să aflu, simt că mă sufoc dacă nu-mi detaliați la minut și secundă cum veți păși în anul care vine. Eu nu știu încă ce-o să fac, dar, cum spuneam mai sus, nu fac parte dintre oamenii cu atitudine normală și sănătoasă vizavi de subiect. Știu doar ce n-o să fac și vă pot spicui așa, în viteză: n-o să fac împachetări cu parafină, n-o să dau cu spray pentru gândaci, n-o să fac plajă, n-o să spăl rufe, n-o să mă duc pe stadion, la meci, n-o să fac Transfăgărășanul, n-o să prăjesc chiftele, n-o să bag aspiratorul, n-o să tricotez, n-o să pun murături, n-o să scriu o carte, n-o să mă duc la ședința de bloc, n-o să mă plimb cu barca, n-o să-mi fac pedichiura, n-o să mă duc la aerobic, n-o să culeg via, n-o să joc Solitaire, n-o să fac mămăligă, n-o să mă duc la dentist, n-o să fac jogging, n-o să scutur preșul de la ușă, n-o să mă văd cu colegii de grădiniță, n-o să pilotez un avion, n-o să sparg geamuri cu praștia, n-o să