Acordul politic PSD-PNL (UDMR fiind partener de facto), pentru susţinerea lui Klaus Johannis ca premier, dar în fapt pentru propulsarea lui Geoană la Cotroceni, a fost, aşadar, semnat ieri. Nici două file de principii de guvernare generale, care însă pot însemna evacuarea lui Băsescu din Palat. Iar în perspectivă, un seism urmat de o emigraţie masivă din PD-L. Ce promit naţiunii semnatarii Acordului? O sumă de principii, care nu au lipsit nici până acum din declaraţiile politice (sau politicianiste), din programele diferitelor guvernări: descentralizare, depolitizarea administraţiei, reducerea fiscalităţii, repartizarea echitabilă a resurselor, transparenţă în cheltuirea banului public etc. Apoi, declarau Geoană şi Antonescu, stabilitate politică şi majoritate parlamentară pe termen lung, inexistenţa unor trocuri de funcţii, în fine - “eficienţă şi responsabilitate”. Un “alt mod” de a face politică şi de a guverna, care “va mişca România într-o direcţie bună”.

Toate minunate, dar nu se întrevede nimic din Acord în privinţa resurselor de a-l materializa. Reducerea fiscalităţii? Ar fi perfect. Dar de unde câteva miliarde de euro anual doar pentru plata datoriilor externe? Politicienii nu-şi vor mai împărţi caşcavalul? Suntem în România, nu în Utopia... Ş.a.m.d. Acordul pare, vorba lui Ciorbea, “un tunel la capătul căruia se vede deja luminiţa”. O tot vedem de 20 de ani şi am tot fost păcăliţi. Să credem şi de astă-dată? Să sperăm că în sfârşit...