Coaliţia politico-mediatică anti-Băsescu n-a pregetat să ridice în slăvi gestul lui Crin Antonescu de a-şi declara susţinerea pentru Mircea Geoană luni dimineaţa, când nu se terminase de numărat voturile la Biroul Electoral Central.

Sub semnul uneia dintre cele mai mari ciudăţenii ale acestei campanii - transformarea în erou a unui candidat care a ratat turul al doilea, deşi l-a dat jos pe Călin Popescu Tăriceanu pe motiv că doar el poate să ajungă preşedintele României - televiziunile mogulilor purced în aceste zile la un greţos cult al personalităţii lui Crin Antonescu.

Dacă ai sta să asculţi trăncăneala din studiouri, ai fi gata să crezi că liderul liberal nu e un politician român, ci un soi de albatros baudelairean aterizat din ceruri pe puntea pământească. Să fim serioşi!

Crin Antonescu e un politician. Un politician din soiul lui Mircea Geoană. Pentru că, asemenea lui Mircea Geoană, Crin Antonescu ştie să-şi mascheze cu măiestrie ambiţia de devoratoare de putere sub înfăţişarea unui om care nu vrea nimic de la viaţă.

Se uită azi, când televiziunile mogulizate fac din domnia sa prototipul politicianului cu inima pe buze, că domnul Crin Antonescu e autorul ţesăturii de intrigi orientale prin care i-a luat locul lui Călin Popescu Tărciceanu la şefia PNL sub privirea de Stăpân a lui Dinu Patriciu.

În consecinţă, gestul domniei sale de luni dimineaţa nu aparţine unui geniu romantic, pe cât de măreţ când e vorba să dea gata un poem, pe atât de împiedecat când e vorba să-şi pună ciorapii.

A fost un gest cinic de politician, cu o ţintă precisă: provocarea unei anume reacţii din partea lui Traian Băsescu. Crin Antonescu avea nevoie de acest atac pentru a-şi justifica în faţa celor care l-au votat crezând în romantismul său decizia pragmatică deja luată de a face un tandem cu Mircea Geoană în campania pentru a