A vorbi despre dictatură, în timpuri ca ale noastre, poate să pară uşor provocator. Însă vă propunem astăzi un subiect mai interesant decât jocurile politice ale oricărui timp istoric - chiar dacă pe Constantin Bacalbaşa, personajul poveştii noastre, tare l-ar mai fi zgândărit până să arunce niscaiva săgeţi de pamfletar -, preferând acestora: dictatura gastronomică.
Şi nici măcar nu e o întâmplare că am pomenit acum sintagma de mai sus şi numele ilustrului înaintaş într-ale publicisticii. El este şi unul dintre cei mai harnici memorialişti ai Bucureştilor - cele patru volume ale sale din "Bucureştii de altădată" ne farmecă şi astăzi - iar în şirul de evenimente care marchează cei 550 de ani de atestare documentară ai Capitalei numele lui nu putea lipsi. Marţi, 24 noiembrie, la Palatul Şuţu, la Muzeul de Istorie al Municipiului Bucureşti, am fost martori la un eveniment editorial de excepţie.
Pentru prima dată după 75 de ani, cartea de bucate a lui Constantin Bacalbaşa, "Dictatura gastronomică. 1501 feluri de mâncări", a fost retipărită, într-o ediţie îngrijită, prefaţată şi adnotată de Simona Lazăr, editor al Jurnalului de bucătărie. Cartea, apărută la Editura Cartex, face o reparaţie necesară, după trei sferturi de veac. "Este, practic, cea mai spectaculoasă carte de bucate a României interbelice, despre care Păstorel Teodoreanu scria în cronica pe care o publica în Gazeta municipală, numind-o: «un moment gastronomic»", spunea Simona Lazăr, artizanul acestei ediţii a "Dictaturii gastronomice".
UN GOURMAND-GURMET
Cartea este mai mult decât o reeditare. "Am considerat necesar să explicăm anumiţi termeni, să reconstruim epoca în care cartea a fost scrisă, să relatăm anecdotica unui fel de mâncare sau a altuia. De aceea, pe lângă reţetele lui Constantin Bacalbaşa cititorul va găsi un număr impresionant de note, care invită la le
